Intreaga clasa politica a fost de acord ca actele normative sunt necesare si pot reforma domenii ca justitia, securitatea nationala sau relatiile interetnice.

Pentru ca adoptarea unor astfel de texte sa fie cat mai rapida, alesii au infiintat chiar si comisii speciale, cu regulament propriu de functionare si program strict de dezbateri. insa atunci cand au pus hartiile pe masa si au fost nevoiti sa discute concret articol cu articol, lucrurile n-au mai stat la fel. Brusc, s-au nascut mai multe pareri, au aparut mai multe variante si s-a ajuns la negocieri.

Cat timp unii parlamentari cautau solutia salvatoare, colegii lor incepeau sa se plictiseasca si ieseau din sala. Scenariul este valabil pentru toate legile care asteapta in Parlament de mai bine de doi ani sa fie adoptate.