Dupa ce termina, se grabeste sa plece. "Domnule presedinte, mie chiar mi-a placut mult ceea ce ati spus". Se opreste si nu-i vine sa creada. Era Petre, copilul sau politic, pe care-l pierduse in urma cu zece ani. "Daca ti-a pacut, hai sa stam de vorba..." Si l-a tras intr-o sala, de unde au iesit dupa o jumatate de ora.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Iliescu-Roman - senzatii tari din ’70.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Iliescu-Roman - senzatii tari din ’70.