Caci, nu peste tot incintele sunt gata de folosinta, ba chiar unele dintre ele arata inca precum niste santiere in plin avant constructiv. Pe de alta parte, in timp ce savantii lumii (dintre care si romani) plimba protonii prin tuburi sofisticate cu viteze apropiate de cea a luminii, profesorii nostri, adica educatorii unor potentiali savanti de maine, se plang ca salariile le cresc cu o viteza echivalenta cu cea specifica deplasarii unui melc, si si ca in aceste conditii este foarte probabil ca scoala sa demareze cu o binecuvantata pauza generata de o greva. Povestea nu este noua. Ea revine an de an, in fiecare septembrie, si a avut aceleasi motivatii ca si pe timpul social democratilor Athanasiu ori Andronescu, sau a democratului Hardau... Si pe vremea altor ministri care i-au precedat la conducerea ministerului pe acestia...

Timpul a trecut, ministrii s-au tot schimbat, la fel si culoarea lor politica... dar in ciuda procentului din ce in ce mai mare alocat din PIB, profesorii sunt tot prost platiti, scolile nu sunt dotate corespunzator, materia este prea condensata, programa scolara nu se incadreaza in normele moderne de educatie si nici nu mai raspunde cerintelor actuale ale pietii muncii, metodele pedagogice nu mai sunt adecvate timpurilor, sistemul intreg este viciat de “sindromul” spagii si al mitei...