Flamanzii belgieni (vorbitori de olandeza) s-au saturat sa ii sustina din punct de vedere economic pe valoni (vorbitori de franceza), ale caror regiuni nu sunt atat de productive din punct de vedere industrial. Din aceasta cauza, nationalismul flamand se manifesta din ce in ce mai fatis fata de conationalii valoni, ducand la incalcari vadite ale drepturilor cetatenesti si chiar la vehicularea ipotezei conform careia statul belgian nu mai are multe zile de trait. S-a ajuns atat de departe incat trei primari alesi democratic in trei comune francofone din apropierea Bruxelles-ului, situate insa in regiunea flamanda, nu au fost numiti in functie, pe criterii lingvistice.
Consiliul Europei s-a sesizat in privinta situatiei „inacceptabile” si a atras atentia autoritatilor flamande, dar fara folos. Motivatia ministrului flamand de Interne, Marino Keulen, a fost ca acesti candidati au transmis electorilor scrisori de convocare in limba franceza, in timp ce legea cere ca acestea sa fie redactate in flamanda.
Consiliul Europei s-a sesizat in privinta situatiei „inacceptabile” si a atras atentia autoritatilor flamande, dar fara folos. Motivatia ministrului flamand de Interne, Marino Keulen, a fost ca acesti candidati au transmis electorilor scrisori de convocare in limba franceza, in timp ce legea cere ca acestea sa fie redactate in flamanda.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Razboiul flamando-valon in viata de zi cu zi.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Razboiul flamando-valon in viata de zi cu zi.