„Urmati exemplul Portugaliei”, s-ar putea raspunde oricarei tari nou-intrate in UE, care spera naiv ca solutia de rezolvare a tuturor problemelor sale consta in a mulge Bruxelles-ul de cat mai multi bani. intr-adevar, portughezii au cheltuit scrupulos fondurile UE, cu experienta de secole in administrarea unor averi fabuloase din colonii, dar parca in zadar. tara are autostrazi comparabile cu cele ale Germaniei, insa o discrepanta crescanda intre bogati si saraci dupa model sud-american.
Online Advertising

De la aderarea din 1986, PIB-ul tarii a crescut cu numai 20 la suta. Iar in vreme ce salariile stagneaza de zece ani, ratele la banci au crescut, incat destui portughezi (altfel, inca foarte favorabili Uniunii) se declara mai saraci (in medie cu o cincime) in 2007 decat in 1997.

In doar 20 de ani, aderarea la UE a reluat la scara mica paradoxul prabusirii subite a celui mai longeviv imperiu colonial din Europa (destramat intre 1974 si 1975). intrebarea-cheie inca neelucidata de istorici este cum a fost posibil ca, dupa ce acest popor a adunat averi din toata lumea vreme de secole, sa fie, practic, atat de sarac, incat sa necesite miliarde de euro in fonduri structurale ca sa aduca apa curenta si electricitate chiar si in orasele mai rasarite, la 37 km de Lisabona?