Cu alte cuvinte, generalul Raul Castro, totodata ministru al Apararii, a facut o miscare imprevizibila pe care analistii politici o considera un pas important in directia deschiderii Cubei catre Statele Unite. In finalul discursului amintit, el a dat totodata primul semn de "nesupunere" fata de fratele sau "el lider maximo" (despre care gurile rele spun ca ar avea cancer in faza terminala) si s-a adresat direct "guvernului Statelor Unite", declarind ca este "gata sa rezolve pe calea dialogului disputele bilaterale dintre cele doua state, ce se succed periodic in lunga relatie dintre Cuba si America".

Singura conditie pe care a pus-o Raul Castro: ca acest dialog sa aiba loc de pe pozitii de "egalitate, reciprocitate, neamestec si respect". Dupa cum a apreciat presa de la Havana, el a cerut ca, de fapt, insula Cuba sa fie recunoscuta ca o natiune independenta, iar Statele Unite au fost "invitate" sa renunte la sanctiunile economice impuse regimului de la Havana.

Mina intinsa Americii s-a mai concretizat si printr-un ton "catifelat" pe care Raul Castro l-a adoptat referindu-se la puternicul "vecin". "Daca Statele Unite nu vor accepta dialogul pe baze de egalitate, Cuba este dispusa sa astepte cu rabdare pina in momentul in care bunul simt va invinge in mediile politice de la Washington". Altfel spus, regimul de la Havana pare sa fi facut o importanta alegere strategica, fiind convins ca, mai devreme sau mai tirziu, America va accepta gestul de impacare al Cubei.