Tibetanii il venereaza pe Dalai Lama ca fiind incarnarea lui Buddha si, de la o varsta foarte frageda i-au revenit responsabilitati imense. La numai cinci ani a fost numit lider spiritual si politic al Tibetului si a lasat in urma satul natal si copilaria pentru a incepe educatia monastica. 10 ani mai tarziu, in 1950, Dalai Lama a preluat si puterea politica. In acel an, China a invadat Tibetul.

Mania tibetanilor impotriva regimului chinez a rabufnit in 1959 si s-a transformat intr-o revolta de amploare. De teama unui atac sau al unei eventuale tentative de rapire, Dalai Lama a fost convins sa paraseasca Tibetul. Calatoria prin Himalaya pana in India a facut-o pe jos. A inceput atunci exilul, stabilindu-se la Dharmasala, in nordul Indiei. Zeci de mii de tibetani si-au urmat liderul, ca sa scape de prigoana autoritatilor chineze. Un nou guvern a fost format in exil.

In anii '80, imaginea sa in lume a devenit tot mai cunoscuta, pe masura ce a inceput sa calatoreasca promovand cauza tibetana. Dalai Lama a spus intotdeauna ca problema tibetana trebuie rezolvata prin mijloace pasnice. La sfarsitul anilor '80 a renunaat chiar la ideea de independenta a Tibetului cerand, in schimb, autonomia regiunii.

Comitetul Nobel a subliniat, de altfel ca in lupta sa pentru eliberarea Tibetului, Dalai Lama s-a opus constant violentei. Campania sa a fost rasplatita printr-un premiu Nobel pentru pace in 1989.

O parte a comunitatii tibetane nu e neaparat multumita cu stilul lui Dalai Lama, considerand ca risca sa-si trivializeze pozitia devenind tot mai popular in Occident.

Dalai Lama a respins insa acest gen de sugestii: "nu pot sa spun ca ma afecteaza. Fiind calugar budist, cred ca lucrul cel mai important este propria-mi motivatie. Trebuie sa fie sincera. In rest, nu-mi pasa ce cred altii", declara atunci Dalai Lama.
Iar cand s-au implinit 40 de ani de la plecarea sa din Tibet, Dalai Lama privea cu incredere spre un viitor in pace.

"Nu-mi doresc decat sa-mi petrec restul vietii intr-o zona izolata, ca un animal care vrea sa-si linga ranile, sa meditez si mai adanc si, din cand in cand sa zambesc prietenilor si sa ii salut. Asta imi aduce pace mentala si progres spiritual, fiind parte a pregatirii mele pentru cealalta viata."