Venetia: Arta sau spirit mercantil?

S-au facut chiar si critici acerbe cu privire la calitatea unora dintre lucrarile expuse si la caracterul politic al Expozitiei Internationale, deductibil mai ales prin spatiile atribuite diferentiat tarilor participante. Anul acesta au fost si surprize, spun criticii, cum ar fi Pavilionul Germaniei care il expune pe artistul britanic Liam Gillick, cu o lucrare la fel de discutata, ranind orgoliul national nemtesc.

Chiar daca directorul bienalei s-a aratat dezgustat de "spiritul kitsch al Venetiei de care se fac vinovati miile de turisti" mereu in cautare de suveniruri si amintiri, marele eveniment artistic nu a fost nici el ocolit de o astfel de bruma. Librariile Bienalei din Giardini si de la Arsenale vindeau nu doar carti si publicatii de arta, dar si mici "obiecte-amintire". Ca sa nu mai vorbim despre zilele de deschidere cand toata lumea, indiferent de nationalitate, saliva la absolut orice era oferit "pe gratis": cataloage, pliante, sacose de panza, cu alte cuvinte daca nu este vorba despre kitsch, vorbim macar despre un comportament de prost-gust.

Dar poate ca nu ar trebui sa abordam un ton atat de critic, gandindu-ne ca pana la urma aceasta este lumea in care traim si ca marile evenimente sunt automat marcate de astfel de aspecte care se aciueaza inevitabil, intr-o lume materialista.

Ramane insa un fapt icontestabil ca efortul de a participa la un astfel de eveniment iti aduce mult mai multe avantaje decat dezavantaje. Venetia este orasul care ofera suprafete imense de expunere pentru arta, intre acestea cele mai importante sunt locatiile Arsenale si Giardini della Biennale, unde sunt gazduite Expozitia Internationala si Pavilioanele cu cea mai mare notorietate. Insulele si peisajul atat de romantic al orasului sunt apoi impanzite de zeci de alte locatii pe care nu ai cum sa le vizitezi, decat daca iti rezervi un sejur dedicat intru-totul artei de la Bienala, chiar daca biletul intreg pentru o singura zi costa 18 euro.

Apoi, mai raman si amintiri marcante despre expresii ale gandirii aritistice actuale care pot fi in acelasi timp o buna sursa de documentare si de arhivare a cunostintelor despre lumea in care traim.

Spatiul este construit in asa fel incat sunt utilizati toti indicii legati de “lumea imobiliarelor”. Pavilioanele au fost gandite in astfel incat acestea sa devina medii domestice. La intrare ne intampina un panou pe care scrie <<For Sale>>(“De vanzare”). Ambientul aminteste de transparentele nordice, predomina veredele, iar ecuatiile spatiului pentru locuit primesc rezolvari surprinzatoare-o mare sufragerie cu arta-careia nu poti sa ii rezisti.

Constructia ideatica a expozitiei australiene dezamageste totusi intr-un anume punct, printr-un exces de zel pentru ca, la intrarea in pavilion troneaza o masina neagra care nu prea isi gaseste locul acolo.

Shaun Gladwell
Interceptor Surf: Daydream Mine Road
2009/Photo: Josh Raymond

Pentru expozitia “Disorient” a artistei Fiona Tan, reprezentanta Olandei, publicul primelor zile de bienala a demonstrat un real interes. Iar lucrarile sale de arta video definesc ceea ce directorul Bienalei, Daniel Birnbaum, a exprimat ca fiind “o caracteristica picturala a artei contemporane”, chiar daca artistii de azi s-au desprins de acest mijloc si folosesc mai mult tehnologia video.Instalatiile digitale ale Fionei au nevoie de interfete diverse, cum este monitorul LCD, mini-computerele sau imaginea video-proiectata.

De exemplu, in instalatia “Provenance”, Fiona Tan a folosit o serie de scurt-metraje alb-negru mai vechi, care prezinta oameni din orasul ei, pentru a crea o versiune contemporana a stilului portretistic care era utilizat de marii maestri olandezi, in secolul al XVII-lea. Filmuletele artistei sunt proiectate pe 6 mici ecrane LCD, iar viteza redusa cu care se deruleaza, ne face sa credem ca intr-adevar ne aflam in fata unui tablou. Este vorba despre o introspectie contemporana, un studiu artistic “al celuilalt”.

Franta vine cu o tematica de factura politica, prin ceea ce a creat artistul Claude Lévêque, al carui proiect a fost curatoriat de catre Christian Bernard. “Le Grand soir” este o instalatie care ne intoarce in istoria Frantei, in timpul Revolutiei Franceze. Artistul face apel la senzatii stranii: bare de fier care ne dau senzatia ca am devenit prizonieri, negru-mult negru si rece. Avem impresia ca ne aflam in interiorul unui catafalc. Circular au fost construite incaperi intunecoase, iar in fiecare dintre acestea strajuieste cate un drapel negru, fluturand si luminat discret. Este felul in care artistul formuleaza idei de origine marxista, o arta minimalista ca expresie a unui ultim «mit poetic revolutionar din Frana».