In comparatie cu maimutele antropoide, omul are palme si degete mai scurte, dar si un deget mare mai lung, puternic si mobil. Aceste proportii atat de deosebite permit cele doua tipuri de prize caracteristice speciei noastre - "cea de precizie", manevrarea cu finete a obiectelor folosind doar varfurile degetelor, si "cea puternica", in care obiectul este strans cu fermitate in palme.

Potrivit MEDIAFAX, biologii si antropologii au considerat in mod traditional ca manevrarea obiectelor a jucat un rol crucial in evolutia speciei umane, conferindu-i un avantaj exceptional asupra tuturor celorlalte specii: folosirea si mai ales fabricarea de unelte.

De cealalta parte, mainile lungi ale celorlalte primate ar fi adaptate la o viata in copaci si deplasarii pe ramuri cu diametre mari.

O alta teorie, mai recenta, sugereaza ca mana omului a evoluat in paralel cu piciorul acestuia, atunci cand omul a adoptat mersul in pozitie bipeda, iar mainile si picioarele s-au dezvoltat urmand tipare similare.

Medicul Michael Morgan si biologul David Carrier de la Universitatea Utah din Statele Unite au vrut sa exploreze o a treia pista.

Cei doi savanti au constatat intr-adevar ca proportiile si mecanica mainii umane ii ofera acesteia structura ideala pentru a lovi cu pumnul: falangele pliate se incadreaza perfect intre palma si degetul mare. Acest lucru intareste si mai mult pumnul si face ca mana sa devina mai rezistenta la socuri, repartizand energia pana la nivelul incheieturii, pentru a proteja oasele si articulatiile.

Savantii americani au recurs la diverse experimente pentru a-si testa teoria pe voluntari, carora le-au cerut sa loveasca in saci de nisip cu pumnul strans si cu palma deschisa, in feluri diferite.

Prima surpriza: "Contrar asteptarilor noastre, lovitura cu pumnul inchis nu pare sa ofere un avantaj semnificativ" in termeni de forta, afirma autorii acestui studiu, publicat in revista Journal of Experimental Biology.

Insa suprafata de lovire a unui pumn strans reprezinta mai putin de o treime din aceea a mainii si doar aproximativ 60% din cea a palmei. Acest lucru inseamna ca, la o putere egala, forta de impact a pumnului este superioara si are mai multe sanse de a provoca rani si vatamaturi, afirma cercetatorii americani.

Principalul avantaj al structurii mainii umane consta in rezistenta mecanica oferita de pumnul strans, dupa cum a confirmat studiul cercetatorilor americani.

Daca omul ar avea avea aceeasi mana ca cimpanzeul, varfurile degetelor ar putea desigur sa se sprijine pe palma atunci cand pumnul este strans. Insa degetele indoite in palma ar pastra intre ele un interstitiu suficient de mare pentru a prejudicia soliditatea intregului ansamblu.

"Plecand de la mana stramosului nostru arboricol, putem, desigur, sa ne imaginam diverse transformari evolutive care ar fi condus la o structura in forma de buzdugan, adaptat pentru lupta. De aceeasi maniera, diversele proportii ale mainii sunt compatibile cu o mare dexteritate manuala", afirma autorii studiului.

In final, exista o singura structura corect dimensionata pentru a asigura simultan cele doua functii cruciale: mana lui Homo sapiens, au concluzionat autorii.