"Lacomie, multa lacomie umana" – este explicatia premierului principatului budist in privinta cauzei actualei crize economice mondiale. Solutia? "Avem nevoie de o schimbare. Trebuie sa ne gandim la produsul intern brut al fericirii" – declara cu zambetul pe buze Jigme Thinley, intervievat de jurnalistii de la "New York Times", intr-un peisaj mirific, al muntilor himalayeni acoperiti de zapada. Desi a fost inspirat din "doctrina" initiata in anii ’70 de fostul rege buthanez, Jigme Singye Wangchuck, conceptul de "fericire pe cap de locuitor" a devenit din ce in ce mai des invocat in tratate de filosofie, dar si de … cercetari stiintifice!

Dupa adoptarea noii constitutii a tarii in 2008, autoritatile din micul principat s-au gandit sa elaboreze diverse strategii guvernamentale – de la agricultura, la transportul public si comert experior – care iau in calcul randamentul si beneficiile economice in functie de gradul de fericire al lucratorilor din diverse domenii. Premierul buthanez a explicat ca obiectivul principal nu tine doar de atingerea fericirii individuale, la modul prozaic, ci este vorba de crearea unor conditii pentru o asa-numita "Cautare a fericirii nationale", o versiune adaptata a Declaratiei americane de Independenta.

Primul pas spre atingerea acestui deziderat a fost renuntarea la monarhie, prin sustinerea primului scrutin electoral democratic anul trecut. Schimarea regimului politic face parte din strategia oficiala, explicata pe scurt de unul dintre oficiali "Fericirea este o stare interioara individuala, iar democratia inseamna puterea tuturor in mainile fiecarui cetatean al statului".

Bhutan este, poate, cel mai bun loc pentru aplicarea regulilor economice – o tara cu un singur aeroport si doar doua avioane comerciale, o tara cu doar 70.000 de locuitori, prinsi intre doua dintre cele mai populate natiuni din lume – India si China, o tara in cared fumatul este interzis, iar televiziunea a fost introdusa doar in urma cu 10 ani, o tara in care, de pilda, stilul vestimentar si cel arhitectonic sunt reglementate prin legi speciale, si, in fine, o tara a carei capitala nu are indicatoare si semafoare, iar traficul rutier este dirijat de catre cativa agenti de circulatie.