Suferi de rau de inaltime? Ti se pare ca viata nu mai are nici o noima? Nu te mai impaci cu partenerul? Poate ca ai nevoie de un psihoterapeut. Sau poate ca mai bine vezi un film bun. Dar si mai bine e sa le faci pe amandoua, spun psihologii. Creata in 1999 peste Ocean, terapia prin film incepe sa-si faca loc si in cabinetele de la noi. „Multa vreme psihologii au privit filmul ca pe ceva superficial, ca pe un simplu mijloc de divertisment. Din fericire, si-au dat seama ca teatrul, muzica, literatura sunt forme vechi de terapie, folosite foarte bine in antichitate.
Apoi si-au orientat atentia spre cinematografie si alte forme moderne de arta”, aminteste psihoterapeutul Elena-Claudia Rusu. Doctor in psihologie, ea a lansat in aceasta saptamana volumul „Psihologie si cinematografie. Functiile psihosociale ale filmului“ (Editura Cartea Daath), dupa care va urma un al doilea volum dedicat terapiei prin film.
Apoi si-au orientat atentia spre cinematografie si alte forme moderne de arta”, aminteste psihoterapeutul Elena-Claudia Rusu. Doctor in psihologie, ea a lansat in aceasta saptamana volumul „Psihologie si cinematografie. Functiile psihosociale ale filmului“ (Editura Cartea Daath), dupa care va urma un al doilea volum dedicat terapiei prin film.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Terapia prin film: de la teama de inaltime la traumele din copilarie.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Terapia prin film: de la teama de inaltime la traumele din copilarie.