Credinta intr-o divinitate este puternic intiparita in creierul uman, care este programat pentru experiente religioase, arata un studiu recent al cercetatorilor de la Institutul National de Afectiuni Neurologice din SUA, citat de “The Independent”. Ei au descoperit ca credinta religioasa activeaza regiunile creierului cel mai recent dezvoltate, precum zonele implicate in imaginatie, memorie si recunoasterea faptului ca ceilalti oameni au propriile ganduri si intentii.

Ei spun ca rezultatele lor sprijina ideea ca creierul a ajuns, pe calea evolutiei, sa fie sensibil la orice forma de credinta ce sporeste sansele de supravietuire, ceea ce ar putea explica de ce credinta in existenta unei divinitati si in supranatural a devenit atat de raspandita in istoria evolutionara umana.

Religia - functie cognitiva de adaptare la vicisitudini

“Credinta si comportamentul religios sunt doua caracteristici ale vietii umane, fara sa fie atestata existenta unui echivalent animal, intalnite in toate culturile. Rezultatele noastre sunt unice pentru ca demonstreaza ca anumite componente ale credintei religioase sunt mediate de retele cerebrale bine cunoscute si sprijina teorii psihologice contemporane ce includ credinta religioasa printre functiile cognitive de adaptare evolutionara”, explica Jordan Grafman, unul dintre autorii studiului.

Unii teoreticieni evolutionisti sunt de parere ca selectia naturala enuntata de Charles Darwin ar fi facut ca oamenii care nutresc convingeri religioase sa supravietuiasca unor vitregii care i-ar fi coplesit pe cei care nu manifesta forme de credinta religioasa.

Altii au sugerat ca credinta religioasa este efectul secundar al unei trasaturi mai largi a creierului uman, cea de a cauta convingeri clare in lumea inconjuratoare. Religia si credinta in Dumnezeu, spun ei, sunt doar niste manifestari ale acestui fenomen biologic intrinsec ce face creierul uman atat de inteligent si de adaptativ.