In prima decada a existentei sale, Tia-Mae McCarthy, din Bournemouth, Dorset, si-a primit nutrimentele necesare supravietuirii exclusiv prin intermediul unui tub. Cu toate acestea, de curand s-a petrecut marele miracol. A inceput usor, cu cateva guri de iaurt. Progresul ei a fost uimitor: acum mananca budinca, inghetata, supa de rosii si gris. Sue, mama ei, 44 de ani, este extrem de incantata de evolutia fetitei: "E adorabil sa o vad, in sfarsit, mancand ca un copil normal. Acum putem iesi si noi in oras sa luam cina; ii iau niste supa intr-un recipient si un desert, pe care le mananca alaturi de noi. Nu-mi vine a crede ca de Craciun manca doar un picut de iaurt si acum, dupa un timp relativ scurt, avem ditamai lista de lucruri pe care Tia accepta sa le manance cu placere. Nu mai speram la o asemenea schimbare".
Nascuta prematur - cu trei luni inainte de termen -, copila avea un spatiu gol intre esofag si stomac. Si-a petrecut aproape in intregime primul an de viata internata in spital. Malformatia i-a fost corectata chirurgical, astfel ca, din punct de vedere fizic nu mai existau motive pentru ca ea sa nu se poata hrani absolut normal. Intr-o tentativa disperata de a gasi un leac pentru problema fiicei sale, Sue a dus-o la o clinica din Austria, specializata in acest tip de tulburari. Acolo Tia-Mae nu a primit niciun fel de hrana timp de trei saptamani, dar asta nu a avut efectul pozitiv scontat. Dimpotriva, a scazut mult in greutate si sistemul imunitar i-a fost extrem de afectat. Apoi, in timpul unei calatorii in Spania, fetita s-a aratat interesata sa incerce lucruri noi; atunci a gustat prima oara dintr-un iaurt si, surprinzator, i-a placut. La intoarcerea in Marea Britanie a fost dusa la un doctor, in Birmingham, care a sfatuit-o pe Sue sa ii administreze micutei cantitati mici de mancare si, treptat, sa o obisnuiasca pe aceasta cu noi arome.
Nascuta prematur - cu trei luni inainte de termen -, copila avea un spatiu gol intre esofag si stomac. Si-a petrecut aproape in intregime primul an de viata internata in spital. Malformatia i-a fost corectata chirurgical, astfel ca, din punct de vedere fizic nu mai existau motive pentru ca ea sa nu se poata hrani absolut normal. Intr-o tentativa disperata de a gasi un leac pentru problema fiicei sale, Sue a dus-o la o clinica din Austria, specializata in acest tip de tulburari. Acolo Tia-Mae nu a primit niciun fel de hrana timp de trei saptamani, dar asta nu a avut efectul pozitiv scontat. Dimpotriva, a scazut mult in greutate si sistemul imunitar i-a fost extrem de afectat. Apoi, in timpul unei calatorii in Spania, fetita s-a aratat interesata sa incerce lucruri noi; atunci a gustat prima oara dintr-un iaurt si, surprinzator, i-a placut. La intoarcerea in Marea Britanie a fost dusa la un doctor, in Birmingham, care a sfatuit-o pe Sue sa ii administreze micutei cantitati mici de mancare si, treptat, sa o obisnuiasca pe aceasta cu noi arome.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Zece ani fara mancare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Zece ani fara mancare.