Cercetatorii Arthur Lupia si Jesse O. Menning si-au propus sa examineze modul in care anumite atribute ale fricii influenteaza capacitatea unui politician de a-i infricosa pe cetateni de asa maniera incat sa sprijine masuri pe care in mod normal le-ar respinge. Ei sustin ca modul in care se folosesc politicienii de frica depinde de o serie de aspecte critice ale psihologiei maselor. De exemplu, manipularea este mai frecventa in situatiile in care populatia nu intelege problematica pusa in discutie, dar si atunci cand este improbabil ca populatia sa poata depasi teama indusa de politicieni.