Desi telefoanele mobile, laptopurile, MP3 player-ele definitiveaza imaginea stralucitoare a noii industrii si a economiei digitale nascute in Silicon Valley, nu inseamna ca ea este lipsita de toate treburile murdare din culise.
Dar si industria tehnologica are micutul ei secret murdar, are si ea propriile sale deseuri toxice. Telefoanele si computerele contin metale cancerigene precum: fosfor, bariu, beriliu, crom, plumb, cadmiu si mercur, care pot contamina aerul si apa, dupa ce produsele sunt aruncate. Acestea se numesc deseuri electronice sau e-deseuri, iar in lume se produc o multime de deseuri de acest gen: 20-50 milioane de tone pe an. SUA este de departe in topul tarilor care produc cele mai multe deseuri, dar foarte multe din deseurile americane ajung in tari precum China, India sau Nigeria, recunoscute in mod traditional drept "cosul de gunoi” al natiunilor mai bogate. Acolo saracii, inclusiv copiii , demonteaza calculatoarele si telefoanele mobile aruncate, alegand metalele din interior, care desi sunt toxice sunt foarte valoroase. In fiecare zi mii de calculatoare sosesc clandestin si sunt taiate in bucatele, clatite cu apa acida si arse pentru aur, argint, cupru, sticla si plastic.
Nu toate calculatoarele ajung in Rai
Cimitirele digitale
Michael Zhao, jurnalist asociat la Asia Society , interesat de acea zona a Chinei a fost primul care a vazut pagubele acestei noi industrii. Calatorind in Guiyu pentru a filma un documentar despre impactul e-deseurilor, a scos la lumina faptul ca aici se prelucreaza mai mult de 1 milion de tone de gunoaie electronice pe an. „Am vazut oameni care puneau resturi de telefoane in cuptoare cu carbuni incinsi si le topeau ca pe aur, apoi dupa ce ardeau emanau un fum rosiatic atat de puternic incat nu suportam sa stau acolo mai mult de cateva minute pana simteau ca-mi iau foc ochii”. China este atat de poluata incat putini chinezi mai sunt sanatosi, iar Michael Zhao adauga ca cercetarile sale din zona au descoperit ca toti copii din Guiyu sufera de afectiuni respiratorii destul de grave.
Doar pentru ca nu vedem mizeria, nu inseamna ca aceasta nu exista
In mod normal aceste lucruri nu ar trebui sa se intample. Conventia de la Basel asupra Controlului Transportului transfrontalier al deseurilor periculoase si al eliminarii acestora a fost stabilit in 1989 de Natiunile Unite pentru a reglementa deplasarea deseurilor de la tarile bogate catre tarile sarace. Conventia permitea tarilor sa refuze unilateral importul de deseuri si cerea exportatorilor sa consimta destinatia tarilor inainte de a trimite gunoiul peste hotare. Insa , se pare ca SUA nu a semnat niciodata acest tratat, trecand peste importanta lui si permitand ca unele tari, in special China, sa fie in continuare asaltata cu gunoaie, pentru avantajele materiale.
La Summitul International al conventiei, care a avut loc saptamana trecuta la Bali, Indonezia, organizatiile de mediu si majoritatea tarilor sarace au insistat sa pice intelegerea si au subliniat ca ar fi necesara cresterea de colectare de deseuri. „Trebuie sa admintem adevarul, fie el si crunt , ca aceasta Conventie de la Basel nu a fost in stare sa indeplineasca nici macar pasii cei mai simpli: cei care se refereau la eliminarea inegalitatii si exploatarii, conditie de baza a globalizarii” , a declarat Jim Puckett, directorul Seattle-based Basel Action Network.
Cea mai mare parte din vina o are SUA si companiile sale tehnologice, care exporta deseuri deoarece este mai ieftin sa trimiti cu vaporul peste ocean o problema de genul asta decat sa ai grija de ea la tine acasa. O solutie ar fi promovarea reciclarii de calculatoare si telefoane vechi, asa cum a inceput Dell in ultima vreme si cum face Apple de mult timp. Insa ideea nu este agreata de tarile sarace deoarece banii facuti din industria asta sunt prea buni ca sa fie abandonati, in ciuda alterarii mediului inconjurator si a sanatatii oamenilor, informeaza Time.
Un lucru este sigur: daca nu vom actiona, e-deseurile vor continua sa se adune si cu cat vom cumpara mai multe aparate electronice cu atat poluarea va creste. Daca am avea posibilitatea fiecare dintre noi sa vedem deseurile din Guiyu, poate ne-am razgandi sa cumparam spre exemplu, noul iPhone.
„Cei mai multi dintre oameni considera ca acest proces de confectionare e produselor electronice este o industrie curata, dar nu este asa, „declara Zhao. „Dar este un proces murdar.” , „Doar pentru ca nu vedem mizeria, nu inseamna ca aceasta nu exista.”
Gandeste global, dar recicleaza local
In fiecare an sunt estimate 400 de milioane de unitati electronice nefolositoare care sunt aruncate la gunoi, insa in 2010 cifra va urca pana la 3 miliarde, dupa cum estimeaza specialistii. Criza globala a deseurilor este cauzata de reciclarea neadecvata a calculatoarelor si electronicelor.
In fiecare an sunt estimate 400 de milioane de unitati electronice nefolositoare care sunt aruncate la gunoi, insa in 2010 cifra va urca pana la 3 miliarde, dupa cum estimeaza specialistii. In timp ce tehnologia se dezvolta si ne imbunatateste conditiile de viata, poluarea rezultata din reversul procesului ne-o scurteaza pe zi ce trece. Echipamentele electronice contin toxine daunatoare, care odata emanate in mediul inconjurator ne pot contamina apa, aerul si solul si deoarece contin PBT-uri (toxine bioacumulative) cauzeaza malformatii congenitale si dauneaza sistemului circulator, respirator, nervos si osos.
GreenCitizen munceste sa schimbe asta, incearca sa responsabilizeze atat companiile cat si indivizii si sa ajute in gasirea de solutii astfel incat Pamantul sa fie un loc mai sigur de locuit.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Micul secret murdar al laptopului tau.