Aparitia Google Reader a insemnat pentru multi internauti o schimbare esentiala in felul in care acceseaza, organizeaza si impartasesc media din siturile preferate. Faptul ca simpaticul icon portocaliu cu care e dotat cam orice site care se respecta, cel de RSS, trimite atat de simplu la Reader, de unde informatia e agregata coerent de algoritmuri Google, salveaza mult timp. Si, mai presus de orice, ajuta utilizatorul de net sa isi tina la un loc, fara sa memoreze nimic, toate siturile pe care le frecventeaza.

Incepand de azi, Google Reader-ul are o noua sectiune de "prieteni", in care elementele impartasite cu/de acestia sunt mult mai usor de intretinut si configurat, permite minimizarea informatiilor nefolositoare si, pentru utilizatorii cu mii de elemente necitite, optiunea de a arata numarul real al acestora, nu redundantul "1000+". Cei care viziteaza site-uri in limbi straine pe care nu le inteleg au posibilitatea sa le fie automat traduse anumite fluxuri.

Pe langa toate acestea, Reader-ul are un design simplificat si axat pe vizibilitatea feed-urilor, nu pe elemente auxiliare si, spre deosebire de iGoogle, permite revenirea la forma veche, optiune adresata celor reticenti la schimbari.

Chiar daca aceste schimbari previzibile aduc noutati, adevarata aventura de a modifica si personaliza Reader-ul ramane tot in instalarea de extensii Greasemonkey, care nu doar ca pot adauga zeci de functii celui mai folosit agregator RSS, dar il pot face mult mai util. In numar de 241 la scrierea acestor randuri, extensiile pot schimba de tot experienta de a consuma RSS-uri, lasandu-i mult in urma pe programatorii din spatele Reader-ului