In primul rand, datorita pozitionarii teritoriale, se afla Grupul Bancar Credito Emiliano (n.r. Credem), institutie financiara istorica, care in lipsa unor garantii mai bune, a decis sa ofere credite care au drept gaj nici mai mult nici mai putin decat pretiosul cascaval, scrie La Republica.
Business-ul, uns cu 50 de ani de experienta, este extrem profitabil. Asa de profitabil incat cei de la Credito Emiliano au construit intre orasele Modena si Reggio Emilia, doua depozite enorme blindate, doua Fort Knox ale gurii unde in loc de banknote, bijuterii si opere de arta, sunt pazite pe parcursul celor 24 de luni canonice de invechire (n.r. sortimenul parmigiano-reggiano are nevoie de 2 ani pentru maturare) 440.000 de roti de parmezan. Valoarea totala a branzeturilor se ridica la 132 de milioane euro, care reprezinta cira 1% din depozitele institutiei financiare.
Creditele bancare reprezinta oxigen pur pentru sectorul branzeturilor, care in ultimii cinci ani se scalda in ape agitate. Cei doi ani de invechire ai parmezanului, nu numai expun producatorii la fluctuatia preturilor (care au scazut de la 9,36 euro pe kilogram in 2004, la 7,27 euro in prezent), dar le imobilizeaza capitalul pentru o perioada foarte lunga. Chiar daca este vorba de cascaval, oferta bancii este una foarte simpla. Banca ia ca gaj cascavalul pe perioada de maturare si in schimb le garanteaza firmelor un imprumut pe doi ani cu o dobanda care variaza intre 0,75% si 2% din Euribor, insa cu o valoare de cel mult 80% din valoarea parmezanului depozitat. Astfel, IMM-urile italiene, marii producatori de cascaval, pot mentine viu virtuosul cercul al laptelui intre Parma si Reggio Emilia.
La scadenta creditului, clientul bun platonic al ratelor datorate bancii, isi primeste inapoi rolele de cascaval, care atunci sunt gata pentru a fi vandute. In cazul in care clientul omite sa-si plateasca ratele (eveniment foarte rar pentru aceste credite), banca vinde parmezanul, astfel, reducand la minim riscul creditului.
De faptul ca parmezanul este cu adevarat valoros, si-au dat seama si altii, nu numai directorii bancilor. In urma cu sase luni, o banda de hoti a reusit sa pacaleasca sistemul de securitate al Credito Emilia si a furat 570 de role de cascaval. Avand in vedere ca o rola de cascaval valoreaza 300 de euro si toate sunt marcate de parca ar fi bancnote, pana sa fie prinsi, hotii au provocat un prejudiciu de 171.000 de euro.
Criza din industria laptelui italian, si mai ales din sectorul dedicat parmezanului este cauzata, pe langa criza financiara si de falsurile care au aparut in ultimii ani. Desi in 2009, statul italian a retras de pe piata peste 150.000 de role de parmezan pentru a stimula cererea, masura nu a fost suficienta. Astfel, prin “uniunea” intre cascaval si credit, foarte multi spera ca cele doua sectoare, bancar si al lactatelor, se vor redresa. Din vanzarea parmezanului se castiga circa 1,5 miliarde pe an in Italia.
Aceasta inovatie financiara nu este singura. In lume se mai vand futures pe vin sau pe whisky, deoarece aceste produse au nevoie, ca si parmezanul de o perioada de maturare. Iar in Italia, pe langa “inovatia” de a gaja cu parmezan, o alta banca, Banca Populara din Emilia Romagna mai propune un credit inedit, parca “turnat” pentru producari - “Creditul Balsamic”. Acest tip de credit este creat pentru producatorii de otet balsamic, care are nevoie de 60 de luni de invechire. Desigur, cererea este foarte mare.
Pe cand si la noi garantare financiara cu lactate sau alte produse traditionale?
Business-ul, uns cu 50 de ani de experienta, este extrem profitabil. Asa de profitabil incat cei de la Credito Emiliano au construit intre orasele Modena si Reggio Emilia, doua depozite enorme blindate, doua Fort Knox ale gurii unde in loc de banknote, bijuterii si opere de arta, sunt pazite pe parcursul celor 24 de luni canonice de invechire (n.r. sortimenul parmigiano-reggiano are nevoie de 2 ani pentru maturare) 440.000 de roti de parmezan. Valoarea totala a branzeturilor se ridica la 132 de milioane euro, care reprezinta cira 1% din depozitele institutiei financiare.
Creditele bancare reprezinta oxigen pur pentru sectorul branzeturilor, care in ultimii cinci ani se scalda in ape agitate. Cei doi ani de invechire ai parmezanului, nu numai expun producatorii la fluctuatia preturilor (care au scazut de la 9,36 euro pe kilogram in 2004, la 7,27 euro in prezent), dar le imobilizeaza capitalul pentru o perioada foarte lunga. Chiar daca este vorba de cascaval, oferta bancii este una foarte simpla. Banca ia ca gaj cascavalul pe perioada de maturare si in schimb le garanteaza firmelor un imprumut pe doi ani cu o dobanda care variaza intre 0,75% si 2% din Euribor, insa cu o valoare de cel mult 80% din valoarea parmezanului depozitat. Astfel, IMM-urile italiene, marii producatori de cascaval, pot mentine viu virtuosul cercul al laptelui intre Parma si Reggio Emilia.
La scadenta creditului, clientul bun platonic al ratelor datorate bancii, isi primeste inapoi rolele de cascaval, care atunci sunt gata pentru a fi vandute. In cazul in care clientul omite sa-si plateasca ratele (eveniment foarte rar pentru aceste credite), banca vinde parmezanul, astfel, reducand la minim riscul creditului.
De faptul ca parmezanul este cu adevarat valoros, si-au dat seama si altii, nu numai directorii bancilor. In urma cu sase luni, o banda de hoti a reusit sa pacaleasca sistemul de securitate al Credito Emilia si a furat 570 de role de cascaval. Avand in vedere ca o rola de cascaval valoreaza 300 de euro si toate sunt marcate de parca ar fi bancnote, pana sa fie prinsi, hotii au provocat un prejudiciu de 171.000 de euro.
Criza din industria laptelui italian, si mai ales din sectorul dedicat parmezanului este cauzata, pe langa criza financiara si de falsurile care au aparut in ultimii ani. Desi in 2009, statul italian a retras de pe piata peste 150.000 de role de parmezan pentru a stimula cererea, masura nu a fost suficienta. Astfel, prin “uniunea” intre cascaval si credit, foarte multi spera ca cele doua sectoare, bancar si al lactatelor, se vor redresa. Din vanzarea parmezanului se castiga circa 1,5 miliarde pe an in Italia.
Aceasta inovatie financiara nu este singura. In lume se mai vand futures pe vin sau pe whisky, deoarece aceste produse au nevoie, ca si parmezanul de o perioada de maturare. Iar in Italia, pe langa “inovatia” de a gaja cu parmezan, o alta banca, Banca Populara din Emilia Romagna mai propune un credit inedit, parca “turnat” pentru producari - “Creditul Balsamic”. Acest tip de credit este creat pentru producatorii de otet balsamic, care are nevoie de 60 de luni de invechire. Desigur, cererea este foarte mare.
Pe cand si la noi garantare financiara cu lactate sau alte produse traditionale?
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului "Inovatie" bancara: Credite garantate cu parmezan si otet!.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului "Inovatie" bancara: Credite garantate cu parmezan si otet!.