Etienne Oprea, avocat partener firmei Cozmaciuc Puiu & Oprea, este de parere ca sistemul de chirii variabile are ca scop refacerea echilibrului contractual, protejand partile de efectele negative ale crizei economice pe termen scurt. Proprietarii insa nu sunt foarte flexibili, incercand sa-si respecte obligatiile fata de finantatori, conditiile contractelor de finantare si angajamentul de a genera veniturile prognozate din inchiriere.

“Proprietarul se afla intre ciocan si nicovala: de o parte se afla institutia de credit, care nu va permite nici scaderea substantiala a veniturilor din chiriile cesionate ei si nici amendarea contractelor de inchiriere; iar de cealalta parte este locatarul. El este fortat sa isi reduca costurile operationale prin scaderea chiriei si a celorlalte cheltuieli asociate, alternativa fiind inchiderea afacerii in respectiva locatie, chiar inainte de a-si fi amortizat cheltuielile cu investitia realizata”, a adaugat Oprea.

In cazul acorelor principale, renuntarea la o locatie poate avea “efect de domino” in ceea ce priveste angajamentelor proprietarului, precum mentinerea unui anumit grad de ocupare a tuturor spatiilor inchiriabile, fata de ceilalti locatari. Avocatii spun ca o solutie care ar putea contracara reticenta locatorilor fata de sistemul chiriilor variabile ar fi stabilirea unui prag minim fix al chiriei rezultate, negociat si acceptat de catre locatari. In cazul in care insa nu se ajunge la o intelegere pe cale amiabila, partile pot apela la instanta.