Adrian Hooke, managerul proiectului care extinde internetul in spatiu, noteaza ca e nu e vorba de o premiera in transmiterea de date la distante foarte mari (32.4 milioane de km de la Pamant) ci de o noua arhitectura. Aceasta permite nu doar download-ul si upload-ul, care pana acum trebuiau programate foarte atent ca sa poata avea loc, ci si stabilitate in cazul transmiterii de pachete.
Noul protocol, DTN (Disruption-Tolerant Networking) e specializat pe conexiuni instabile, la mare distanta, printre cele mai comune piedici ale oamenilor de stiinta intalnindu-se furtuni solare, puternic incarcate magnetic sau meteoriti. Spre deosebire de reteaua de tip clasic, fiecare nod dintr-o configuratie DTN pastreaza pachetele de date pe care le are de dat mai departe pana in momentul in care e sigur ca nodul caruia i se adreseaza il poate receptiona. Intarzierele tipice care pot aparea, de exemplu, pe drumul dinspre Pamant si Martie pot varia intre trei minute si jumatate si 20, totul desfasurandu-se la viteza luminii.
Reteaua nu va fi pusa niciodata la dispozitia publicului, ci va ajuta considerabil comunicarea dintre navetele spatiale aflate in misiune si Pamant.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului NASA a testat cu succes internetul interplanetar.