Daca te plimbi pe Bulevardul Magheru din Bucuresti, acolo unde gasesti cele mai multe magazine de bijuterii de lux pe metrul patrat, vei observa ca acestea sunt mai tot timpul goale. Lumea trece, se uita, uneori intra si probeaza un inel cu diamant care costa cateva mii de euro, inghite in sec, dupa care isi cumpara o merdenea de la chioscul alaturat.

In schimb, la magazinele situate la parterul blocurilor de cartier, uneori se face coada. Aici vanzatorii spun ca vand cateva sute de grame de aur pe zi.

Magazinele de bijuterii din complexul comercial Unirea sau Cocorul din Capitala sunt intr-adevar foarte cautate.

Aceste magazine sunt platitoare de taxe. Bijuteriile, in afara de verighete, sunt accizate de statul roman, prin intermediul Legii 163/2005, cu 25%. in schimb, Codul Vamal permite unei persoane fizice sa intre in tara cu sacosa de bijuterii fara a plati accize.

Acest lucru inseamna moartea bijutierilor autohtoni si incurajarea bisnitei si a comertului la negru. si cum romanul s-a descurcat in orice situatie, magazinele de bijuterii de la coltul blocului scot profituri de pana la 3.000 de euro lunar. Potrivit statisticilor, pierderile la buget, ca urmare a pietei negre cu bijuterii, se ridica anual la circa 5,8 milioane de euro.

Inainte de anii ’90 era suficient sa ai un lant gros de aur scos peste tricou, o bratara si un ghiul de aur, ca sa fii un roman foarte bine cotat in societate. Vecinii te invidiau, fetele de la Bar-Club suspinau, iar baietii cu ochi albastri iti suflau in ceafa.