Folosind parca aceeasi reteta, fostele tari comuniste din Europa de Sud-Est au inceput restructurarea sistemelor bancare aproape in acelasi timp. Scoaterea statului din joc intr-un timp cat mai scurt si privatizarea pe scara larga a bancilor au constituit principalele provocari ale noilor guvernanti. Salvarea a venit din partea investitorilor straini, cu o intarziere de cativa ani buni, comparativ cu tarile Europei Centrale si de Est.
Primele incercari de constituire a unor sisteme bancare moderne au inceput imediat dupa 1989, in toate tarile Europei de Sud-Est. Lipsa legilor sau permisivitatea acestora in ceea ce priveste capitalul minim necesar pentru constituirea unei banci a condus insa, in majoritatea cazurilor, la aparitia unui numar foarte mare de banci si, implicit, la bulversarea intregului sistem. In final, s-a ajuns la aparitia crizelor financiare.
Istorii paralele
In Bulgaria, de exemplu, in 1992 numarul bancilor era de 81, scazand treptat pana la 37, in 1997. Serbia si Muntenegru a condus detasat in tot acest timp. Nu mai putin de 112 banci au fost active in 1995. Chiar daca astazi numarul lor a scazut la 43, tara se confrunta cu o alta problema, in conditiile in care statul detinea inca, in 2004, 34,75% din activele sistemului.
Nici Macedonia nu a scapat de aceasta "explozie" bancara. In prezent are 24 de banci operationale, la o populatie de numai 2,1 milioane de locuitori. Un alt record negativ - Bosnia si Hertegovina, unde in 1997 existau 76 de banci active, dintre care doar 30 erau 100% privatizate. In plus, la mijlocul anilor ’90 bancile non-private detineau aproape 80% din totalul activelor. Un amanunt interesant este faptul ca majoritatea bancilor din aceasta tara au fost fondate in timpul razboiului, mai degraba pentru a facilita transferurile internationale decat pentru a desfasura activitati traditionale.
Invazia mult asteptata
Croatia, liderul de necontestat al zonei, a urmat la inceput acelasi traseu, avand, la sfarsitul anului 1996, 60 de institutii de credit, aproape 50% detinute de stat. Adevarata transformare a inceput prin restructurarea celor mai mari banci precum Privredna, Splitska sau Rijecka Banka, proces care a inghitit aproape 1,6 miliarde euro, consolidarile sau achizitiile din anii urmatori reducand numarul bancilor la 37. Scoaterea statului din joc intr-un timp cat mai scurt si privatizarea pe scara larga a bancilor au constituit principalele provocari pentru noile guverne.
Din pacate, acest lucru nu a reusit decat tarziu, la mijlocul anilor ’90, iar in unele cazuri si mai tarziu. Albania, codasa zonei, a reusit sa finalizeze cea mai mare privatizare abia in 2004, cand Raiffeisen Bank a cumparat intreg pachetul de actiuni al Bancii de Economii, pentru suma de 126 milioane euro. Astazi insa, peste 95% din sistemul bancar este privatizat.
Exceptii
La vremea cand in Ungaria, de exemplu, cota de piata a bancilor straine in ceea ce priveste activele era de peste 60%, in Croatia strainii abia adunau 6,7% din piata. In scurt timp, prin intrarea unor institutii precum OTP sau Banca Comerciala Italiana, bancile straine au ajuns la 91,3%, in timp ce statul este prezent cu doar 3,1%. Un fenomen interesant pare a se desfasura in Serbia si Muntenegru, unde privatizarea merge ceva mai greu. Statul a reusit sa vanda dupa inceperea reformei doar trei banci. Procentul de 34% detinut de stat se datoreaza in mare parte bancilor straine care urmaresc sa-si consolideze pozitia pe piata prin achizitia altor juca-tori din afara prezenti pe piata locala, nefiind interesati de bancile autohtone.
Un caz aparte este cel al Macedoniei, unde, chiar daca sistemul bancar a fost aproape in totalitate privatizat, statul detinand doar 4,9% din capital, prezenta investitorilor straini este inca slaba, acestia avand 47,6% din capital si 47,3% din active. Nu in ultimul rand, interesant este faptul ca majoritatea acestor investitori straini provin din tarile Europei de Sud-Est, institutiile financiare occidentale nefiind inca interesate de aceasta piata.
Recorduri peste recorduri
In Romania, restructurarea sistemului bancar a urmat acelasi scenariu ca in toate celelalte tari din Europa de Sud-Est, cu singura deosebire ca acest proces a inceput mult mai tarziu. Intrarea pe piata autohtona a investitorilor straini puternici s-a produs abia in 2000, acesta fiind doar unul dintre motivele pentru care Romania se afla pe ultimele locuri in ceea ce priveste intermedierea financiara, de exemplu. Lipsa de competenta a autoritatilor, din anii premergatori crizei sistemului bancar, a scos din buzunarul nostru nu mai putin de 3 miliarde de dolari, in tentativele de a salva colosi precum Bancorex sau Banca Agricola.
Tot la capitolul recorduri, de data aceasta insa unul pozitiv, merita mentionat faptul ca privatizarea BCR a bagat in buzunarul guvernului cea mai mare suma obtinuta din vanzarea unei banci in Europa de Sud-Est, dupa 1989.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Codasii privatizarilor bancare provin din Europa de Sud-Est.