Pasiunea pentru acest domeniu isi are radacinile in copilarie, cand in loc sa se joace cu masinile ca orice baiat, era fascinat de demontarea si apoi asamblarea ceasurilor.
“Am inceput sa lucrez in jurul varstei de 17-18 ani, facand practica la atelierul unui ceasornicar din orasul meu natal Ploiesti, insa aceasta pasiune dateaza de cand eram foarte mic si, in loc sa demontez masinute, demontam ceasuri”, isi aminteste Mihai Ceciu.
Desi nu a avut un model in familie in domeniul orologeriei, Mihai Ceciu spune ca a gasit un exemplu de migala, rabdare si indemanare in tatal sau, care sculpteaza in lemn. Cei doi, tata si fiu, lucreaza impreuna in atelier atunci cand Ceciu are de restaurat carcasele din lemn ale ceasurilor de muzeu, deteriorate de trecerea timpului.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Orologeria: De la pasiune la afacere de suflet.