Inaltul prelat si-a exprimat bucuria ca a vazut, la Putna, sute de preoti, calugari, calugarite si mii de crestini, dar "mai ales pe romanii din Basarabia si Bucovina de Nord, veniti sa-si plece genunchii la mormantul marelui voievod si sa-si planga durerea prezenta mai mult in interiorul lor". IPS Teofan a fost, totodata, bucuros sa vada ca "romanul de astazi, prins de atatea cantece de sirena ale unei lumi torturate, agitate si framantate, are, totusi, ragazul sa se reculeaga la mormantul lui Stefan".

Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si-a exprimat certitudinea ca acele cateva clipe petrecute la Manastirea Putna, pline de mare incarcatura sufleteasca si spirituala, constituie un bagaj de rezistenta la locul unde fiecare isi duce viata, traiul, daruind puterea de "a-si purta crucea cu demnitate, mai departe, sa tinda spre verticalitate, spre frica de Dumnezeu si dragoste de neam".

IPS Teofan si-a exprimat, totodata, tristetea ca multi oameni sunt departe de Biserica si considera ca, poate, cei responsabili de aceasta institutie nu au facut tot ce trebuie pentru a atrage cat mai multi credinciosi in sanul Bisericii Ortodoxe.