Intr-o convorbire cu reporterii Libertatii, cantautorul a marturisit ca de atunci nu a mai pus piciorul in casa in care Gabriela si-a gasit sfarsitul. La originea tragediei a stat un scurtcircuit produs la televizor, care a inceput sa arda mocnit, asfixiind-o pe sotia cantaretului. "Imaginea trupului Gabrielei pe canapea ma va urmari toata viata", ne-a spus printre lacrimi Seicaru.

Pentru Vasile Seicaru, viata nu mai e aceeasi fara sotia lui Gabriela. Disparitia acesteia, la inceputul anului, l-a marcat profund pe cantautor. De cand a murit sotia sa, Seicaru nu mai poate interpreta pana la capat melodia "La adio tu".

De cate ori canta intr-un spectacol melodia "La adio tu", lui Vasile Seicaru ii dau lacrimile. Asa s-a intamplat si zilele trecute, la "Gala Om Bun" de la Sala Palatului, cand o sala plina i-a aplaudat pe cantautor si pe colegii acestuia.

La spectacol, Seicaru a purtat pe cap o esarfa care a apartinut sotiei sale. "Esarfa am primit-o de la mama Gabrielei. I-am spus ca nu e momentul sa o primesc acum, in ziua spectacolului, din cauza ca abia imi pot stapani durerea... In cele din urma insa am decis sa o port, in amintirea sotiei mele. Mi s-a parut ca inca e cu mine...", ne-a marturisit Vasile Seicaru. "Desi nu reusesc sa duc pana la capat piesa "La adio tu", o cant, totusi, la fiecare concert. Ca un omagiu in amintirea Gabrielei", ne-a spus interpretul abia stapanindu-si lacrimile.

Tragedia din 7 ianuarie l-a marcat profund. Sotia sa Gabriela a murit atunci intoxicata cu monoxid de carbon. Totul a pornit de la un scurtcircuit la televizor. Folkistul a intrat in panica atunci cand sotia nu i-a mai raspuns la telefon. In acel moment, Seicaru se afla in casa lui si a sotiei sale din Buftea, pe care au construit-o acum cinci ani. Artistul s-a repezit intr-un suflet spre locuinta din Str. Sperantei nr. 32 si a spart usa. "Am presimtit ca s-a intamplat ceva, nu-mi raspundea la telefon", a rememorat Seicaru, pentru Libertatea, cumplitele clipe.

"Culmea e ca eu chiar voiam sa scap de acel televizor. Am venit de urgenta in Bucuresti, la casa din Sperantei. Am sunat, dar Gabriela nu mi-a raspuns. Atunci am spart usa... Ceea ce aveam sa vad m-a ingrozit de-a dreptul! Toata casa era plina de un fum negru, inecacios. Trupul sotiei era pe canapeaua pe care se asezase sa se uite la televizor. Imaginea aceasta o sa ma urmareasca toata viata. In clipa aceea m-am intrebat: oare ce ii spun eu copilului nostru? Cum sa-i spun eu lui Mihnea ca mama lui nu mai este... A fost foarte greu! Bineinteles, l-am anuntat si pe Mihnea, care a izbucnit in plans!"