Surasul Marianei FARMEC - "Avea un dar aproape paranormal de a-i linisti pe oameni"
Cel mai solicitat pediatru al Brailei anului 1996 era o femeie mignona, cu parul bogat, cu un trup de clepsidra, o femeie retrasa, care topea cu zambetul

Surasul Marianei FARMEC - "Avea un dar aproape paranormal de a-i linisti pe oameni"
Cel mai solicitat pediatru al Brailei anului 1996 era o femeie mignona, cu parul bogat, cu un trup de clepsidra, o femeie retrasa, care topea cu zambetul ei orice incercare de cearta. Faptul ca nu avea dusmani, dar nici prea multi prieteni a fost
o piedica in ancheta.

"Un medic asa cum era Mariana se naste la o suta de ani; Braila n-o sa mai vada prea curand asa doctorita de copii", sunt cuvintele prin care Remus Negoita vorbeste despre cea care ii devenise sotie in 1966. Cum fiica Marianei nu a dorit sa ne vorbeasca, cea mai apropiata persoana de victima, care ne-a ajutat sa-i conturam portretul, este sotul ei. "Cum intra pacientul pe usa, ea stia ce are." De s-au certat vreodata, de au fost nemultumiti unul de altul, ajungand chiar in pragul divortului, amintirile acelor momente s-au ascuns adanc in mintea barbatului pe care Politia l-a suspectat ca si-a ucis sotia. In cuvintele lui nu se aude ura, daca ea a existat vreodata, ci doar regretul dupa o femeie pe care a iubit-o. In fiecare seara, el o lua de la serviciu, iar ea i se plangea uneori: "Mai Remus, am foarte multi pacienti si de asta am atatea necazuri cu colegii". Pacientii aduceau cate un plocon cu de-ale gurii: o pasare, o bucata de branza, iar ea nu refuza sa dea consultatii si acasa sau la domiciliul bolnavului. Sambata, ca sa se relaxeze, Mariana mergea la tara, unde el ii aranjase un loc sa stea la plaja. Ii cumpara bere sotiei, incercand sa o faca sa se simta cat mai bine. "Ea nu stia sa munceasca pamantul, era traita la oras."

Doctorita obisnuia sa-l intrebe pe sot: "Mai, tu ce mananci aici?", iar el ii raspundea: "Uite, vezi pasarile cerului, ce mananca ele aia mananc si eu". In ziua de 4 iulie, sotia grijulie i-a dus barbatului ei, la Romanu, un borcan cu pilaf cu carne si vreo doua placintele si i-a spus sa vina acasa a doua zi, sa faca o baie. Conform declaratiilor lui Remus, este ultima oara cand el a vazut-o in viata. Mariana isi iubea fiica si o ajuta, ne-a mai spus Remus Negoita.
O COLEGå BUNå. Nici asistenta doctoritei, Tinca Ion, nu a vrut sa ne intalnim. Am vorbit insa cu doua dintre colegele Marianei, care au cunoscut-o doar la serviciu. Cele doua doamne in varsta au dorit sa-si pastreze anonimatul. Conform principiului "despre morti numai de bine", ele au incercat sa indulceasca portretul Marianei. De la fosta sefa a policlinicii de copii din Braila am aflat ca Mariana fusese medic de medicina generala la Maxineni, o localitate din judetul Braila. Dupa ce a avut un accident de masina si si-a fracturat femurul, doctorita mergea mai greu din cauza tijei care i se implantase in picior. De aceea a mers la Directia sanitara si a solicitat sa fie transferata la policlinica de copii din Braila. "Ea nu avea pregatirea noastra, care aveam examene date in pediatrie. Facuse Facultatea de Medicina, iar pe vremea aia se facea in cadrul facultatii o specializare, care era pediatrie in cazul ei."

Cea care i-a devenit sefa a lucrat o vreme in tura inversa cu Mariana si astfel cele doua femei au folosit acelasi cabinet: "Era o colega foarte buna, daca lipsea vreun coleg ii tinea locul. Nu aveam voie sa primim nici un cadou si atunci pacientii ne aduceau flori. Florile ramaneau in glastra de la o tura la alta. Pentru ca voiam sa aranjam un pic cabinetul, am pus bani impreuna si am cumparat covor si perdele". In casa Marianei Negoita s-a gasit sufrageria plina cu pa-chete de cafea, baxuri de tigari si sticle cu bauturi alcoolice scumpe, iar congelatorul imens din bucatarie, plin cu carne. De aceea am intrebat-o pe colega ei daca Mariana era o fire avara: "Dimpotriva, era larga la mana. Cand strangeam bani pentru un cadou de ziua cuiva, niciodata nu a spus nu si poate venea si cu un supliment".

PRIZA LA PACIENTI. Un strop de invidie transpare insa din relatarea fostei sefe: "Noi aveam mai multe examene, dar la ea veneau mai multi pacienti. Ei se asezau la ea la cabinet de la 12:00, desi programul incepea de la 14:00. I-am invitat o data la mine sa-i consult, dar ei ma refuzau, spunandu-mi ca o asteapta pe doamna Negoita. O mama chiar mi-a zis: 'Pe noi nu ne intereseaza medicul care are mai multe grade, ci medicul care ne face bine>>. Daca inainte gemea de lume, din ziua in care a murit n-a mai venit nimeni la policlinica".

Una dintre sefele Marianei Negoita a vrut sa verifice ce fel de tratamente le da ea pacientilor de vin atat de multi. A constatat ca retetele nu erau cu medicamente scumpe, ci doar cu paracetamol si vitamina C. "Nici macar medicamente miraculoase nu le dadea. Ma gandesc ca era totusi un grad de incetineala in consultatiile ei, adica nu-i spunea pacientului din prima ce are, ca acesta sa revina. In plus, veneau si mai multi membri ai familiei cu copilul, sala de asteptare era mica si poate si de asta dadea senzatia ca sunt foarte multi la usa ei." Doctorita nu a fost reclamata de nici un pacient si nici nu i s-a intamplat sa ii moara vreunul. Nici unul dintre cei interogati de politie nu a vorbit despre eventuali dusmani.

O FIRE INCHISA. Procurorul Mircea Ionescu, care se ocupa in acest moment de caz, ne-a spus ca anchetatorii nu au putut gasi macar cateva persoane care sa vorbeasca despre anturajul doctoritei: "S-au verificat si bijutierul, si coafeza, nici astia n-au stiut ce sa ne spuna: 'E o clienta buna, plateste, respectabila, ingrijita. Era o fire inchisa, distanta. Si bolnavicios de preocupata de curatenie, in fiecare zi stergea praful, deretica prin casa. Ea nu colabora, nu clevetea, nu vizita. Mi-o amintesc cum trecea pe strada, mignona si cu un corp de clepsidra>>".

In ultima zi a vietii ei, Mariana si-a pus un deux pieces crem, si-a luat poseta si o sacosa si a plecat sa cumpere paine. In drum spre magazin s-a intalnit cu femeia de serviciu de la bloc si i-a spus sa treaca mai tarziu pe la ea ca sa-i dea ceva de pomana. Este ultima imagine a doctoritei in viata pe care politistii au pus-o la dosar.

Instantanee din albume scorojite Pozele pe care le-am vazut in apartamentul in care s-a comis crima ne arata o doamna plinuta, cu o coafura ridicata, cu parul tapat sau prins in coc, pentru a parea mai inalta. Instantaneele ne-o arata cu spatele, dansand cu sotul; mama iubitoare, tinandu-si fetita protector in brate; imbracata cu palton, cu o blana a gat, zambind putin nostalgic; blonda, la o masa cu mai multa lume, intorcandu-se pentru a-si oferi acelasi zambet aparatului;in rochie de seara si cu manusi de dantela, cu floare in piept, alaturi de sot si de fetita; in cabinet, imbracata in halat, primind o foaie de la asistenta, putin nenaturala, cu privirea atintita in obiectiv. Elementul definitoriu al Marianei era zambetul: "Daca te duceai pornita sa ii faci un scandal, zambetul ei te potolea imediat", spune cea care i-a fost sefa. Zambetul acesta vrajea, se pare, pe toata lumea. La doi ani o data, spun doctoritele, aveau voie sa mearga in strainatate. Daca vamesii controlau pe toata lumea, Mariana trecea nestingheritacu toate bijuteriile. "Avea un dar aproape paranormal de a-i linisti pe oameni", spune cealalta colega. SUCCES. La cabinetul Marianei astepta mereu foarte multa lume ANTURAJ. Doctorita era o fire inchisa si participa foarte rar la petreceri Nu ratati!
Cititi maine despre principalul suspect in cazul uciderii doctoritei Mariana Negoita.

Cititi si: Ucigasul a lovit de 54 de ori


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.