“Pielea 'vorbeste>>, daca o intelegi”   Ocupata tot timpul cu alinarea suferintelor bolnavilor, conf. dr Olga Simionescu a gasit ragazul sa scrie si carti, “Atlas de boli dermato-venerice”, cucerind premii de la

“Pielea 'vorbeste>>, daca o intelegi”

Ocupata tot timpul cu alinarea suferintelor bolnavilor,
conf. dr Olga Simionescu a gasit ragazul sa scrie si carti, “Atlas de boli
dermato-venerice”, cucerind premii de la Academia Romana, Academia de Stiinte
Medicale si de la Colegiul Medicilor. Astazi implineste 38 de ani.

“Toate realizarile mele de pana acum se datoreaza norocului
de a avea in spate inca din copilarie suportul puternic, material si spiritual
al familiei si de a fi dirijata competent. Tot parcursul meu scolar anterior
mergea cam in aceeasi directie, iar termenul de 'tocilara>> cu care eram
gratulata m-a lasat totdeauna indiferenta. Apoi, norocul de a intalni oameni
generosi care sa ma inteleaga si sa ma ajute, norocul de a intalni cazuri
clinice de exceptie, norocul de a prinde o schimbare de sistem la varsta de 19
ani. Primii 19 ani de comunism ma fac sa percep altfel viata acum, la 38.

Lupta mea impotriva cancerului de piele a inceput initial in
baza unor relatii interpersonale cu oameni cu care aveam o colaborare medicala si
care s-au dovedit da cappo al fine nu doar medici reputati, ci si oameni de
caracter. Nu e putin, cand esti foarte ocupat, sa gasesti resurse sa faci si
altceva, fara vreo satisfactie materiala. Aspectul acesta, care pare discret
suicidar intr-o societate de consum, nu prevaleaza in fata pasiunii.

Cand eram copil visam sa fiu psihiatru. Mi-am dorit enorm sa
devin medic, aveam naivitatea sa cred ca voi vindeca bolile psihice stand de
vorba cu pacientii mei. Sotului meu ii datorez aceasta schimbare, el a
considerat ca dermatologia mi se potriveste si mi-a cumparat toate cartile
importante (din pacate, exclusiv straine) care mi-au aratat ca este fascinanta.
Stia insa ca le voi studia.

Nu am facut nici un sacrificiu pentru meseria mea. Imi place
mult sa petrec ore in sir cu pacientii sau cartile mele. Faptul ca baietelul
meu, caruia i-am sarbatorit primii trei anisori de curand, a venit atat de tarziu,
cred ca asa a fost vrerea lui Dumnezeu si nu are vreo legatura cu celelalte. Nu
am facut si nu fac vreun sacrificiu, caci, provenind dintr-o familie bogata, am
norocul sa o fac de placere, ca pe un hobby.

Ma felicit ca am produs lucrari care au umplut un gol in
publicatiile romanesti, atat carti, cat si articole, ca le-am creat studentilor
mei o perspectiva adevarata asupra dermatologiei. Ma felicit ca lucrez sa facem
ceva pentru pacientii cu melanom, care nu trebuie abandonati. Ma cert, pentru ca
nu am gasit o cale de comunicare suficient de buna cu dermatologii varstnici si
pentru ca inca mi se pare ca nu vorbim aceeasi limba.

Mi-as dori ca medicii sa fie priviti si in Romania cu mai
mult respect de ceilalti. In rest... sanatate si cat mai multe clipe frumoase
cu cei dragi. Si sa calatoresc.”


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.