"Astazi e ziua ta..." - Eugenia Maci

“Ma infurie propriile slabiciuni...”

S-a nascut la Bucuresti si a terminat Institutul de Arta
Teatrala si Cinematografica Bucuresti, Sectia actorie, promotia 1974, la clasa
profesorului Nicolae Carabin. Eugenia Maci implineste maine 57 de ani.

Eugenia Maci este o actrita cu resurse exceptionale, facuta
sa dea viata unei game tipologice extrem de intinse. Printr-o solicitare
adecvata si o regie care i-a intuit aceste disponibilitati de a compune un tip
original de personaj receptiv la soli­citarile vietii, spiritual si cuceritor. Face
parte din galeria tinerilor actori care au debutat in anii '80 si datorita carora
Teatrul National nu a decazut dupa disparitia monstrilor sacri ce au dominat
scena ro­ma­neas­ca atat timp. Prin realizarile si dedicatia acestor actori
tineri s-au pastrat valorile teatrului prin montari precum “Fata din Andros” de
Terentius, “Trei surori” de Cehov, “Poveste din Hollywood” de Neil Simon, alaturi
de Radu Beligan si “Cartea lui Iovita” de Paul Everac, rol pentru care Eugenia
Maci a pri­mit un premiu de interpretare. S­-­a­ dedicat familiei neuitand
gustul scenei. A jucat si teatru la televi­ziune, iar cu rolul din “Freziile nu
infloresc in iunie”, in regia lui Eugen Todoran, a ramas pentru totdeauna in
memoria telespectatorilor. Nu a reusit sa faca tot ce si-a propus in ultimul
an. “Nu tot. Dar imi propun intotdeauna foarte mult. Asa mi se pare stimulativ.
Daca iti propui putin, putin realizezi.” Care a fost momentul decisiv in care
s-a orientat catre actorie? “Nu-mi amintesc. Stiu doar ca am participat la toate
serbarile ca vedeta, inca din gradinita. Eram deci decisa dintotdeauna.” Ce ar
schimba in viata ei? “Pe mine. M-am cam plictisit de mine. Dar cum sa o fac?”.
Sfatul cel mai important pe care l-a primit a fost “Impaca-te cu tine insati si
vei fi impacata cu lumea”. Nu este superstitioasa. “Nu. Chiar sfidez superstitia:
ma intorc din drum daca am uitat ceva, imi place ziua de marti 13, pisicile
negre etc”. Ii plac florile? “Enorm. Am o multime de plante cu care vorbesc,
flori cumparate sau primite, vii sau uscate... Freziile erau un simbol -
'pri­etenii stiu de ce!>>, si in ce spectacol. Cel mai mult imi plac la­cramioarele
- margaritarul”. “Nu am un talisman anume. Ocazional hotarasc ca un anumit
lucru imi poarta noroc intr-o anumita pe­rioada. Inainte de intrarea in scena imi
fac cruce.”

Cele mai mari satisfactii ale vie­tii sale? “Familia, sanatatea,
echilibrul”. Daca exista ceva care o face sa zambeasca? “Vehementele
adolescentine ale Dariei - copilul meu, nazbatiile lui Piculet - motanul meu,
artificiile aniversare.” Detesta din tot sufletul “orgoliul, lipsa de intelegere,
ranchiuna si propriile mele slabiciuni”. Cum isi va sar­batori ziua? “Am primit
de la un prieten un cadou minunat: Egipt.”

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe