Presedinti altcumva

Scandalul iscat de ultima vacanta a presedintelui francez in Egipt nu putea trece neobservat in Romania, unde indeamna la indreptatite reflectii. Pe scurt, Nicolas Sarkozy, insotit de proaspata sa prietena, fostul fotomodel Carla Bruni, a plecat sa-si relaxeze sinapsele in tinutul Nilului. Ca sa ajunga acolo, liderul de la Élysee l-a rugat pe "mogulul" Vincent Bollore sa-i cedeze temporar aeronava, cum se intampla adesea intre prieteni (deunazi, acelasi om de afaceri ii pusese la dispozitie si iahtul personal, intr-o alta escapada intens mediatizata a urmasului lui Chirac). Gestul prezidential a starnit o mica furtuna pe malurile Senei. Cica presedintele ar trebui sa "inceteze a mai provoca prin comportamentul sau ostentativ", iar finantarea vacantei de un bogatas plasat in sfera privata a intereselor financiare "pune sub semnul intrebarii independenta si demnitatea functiei prezidentiale". Din tabara sustinatoare, riposta s-a vadit ceva mai palida. S-a zis ca avionul e un soi de masina cu pene, si cutuma "cocosului galic" permite imprumutarea zburatoarei mecanice. Cat despre miliardar, omul "si-a facut singur averea, iar statul nu intervine in afacerile sale". Presa franceza s-a pornit sa disece subiectul, sa-l intoarca pe toate fetele, in functie de orientarea ideologica ori de sponsorul, indeobste ocult, al fiecarei publicatii. Sub fierbinteala soarelui Luxorului, cuplul de indragostiti nu s-a sinchisit de accesul de moralitate al buldogilor dresati sa latre la usa democratiei din Hexagon. Departe de vantul subtire si sfichiuitor ce-a ravasit Parisul hibernal, zgribulindu-l, inamoratii tomnatici si-au consumat, la poalele incinse ale Piramidelor, preaplinul mieros al unei idile profund omenesti. "Sarko" vine dupa un divort inca proaspat in paginile revistelor de mondenitati si nu da semne sa-si tina in frau "slabiciunile" deja cunoscute, aducatoare de voturi si de putere. Traieste la vedere, intens si vocal, se manifesta public ca orice muritor, decis sa lase trecutului prejudecatile tesute in jurul celei mai inalte dregatorii in stat. Satula de ipocrizia batos-solemna a politicienilor de altadata, lumea doreste altceva. Un politician care sa nu fie doar suma asteptarilor ideale ale electoratului ros de frustrari felurite si nestrunite. Usor, usor, in peisajul politic mondial isi fac loc personaje aparute aparent din strada, si nu din laboratoarele serviciilor secrete, specializate in disimulari, simulari si diversiuni fel de fel. Moda "supraoamenilor" a cam apus, ei incep sa stinghereasca si sa inhibe, sunt prezente ireale si apasatoare. In vremuri normale e nevoie de insi normali, in care cetateanul de rand sa se descopere pe sine, cu viciile si virtutile sale. Emanciparea individului prin regresie culturala a dus la demitizarea politicianului, la dezgolirea lui de aura artificiala si inexpugnabila, divina chiar, cu care profesionistii in manipulare l-au acoperit de-a lungul timpului. "Sunteti aidoma noua!", pare sa exclame norodul democratiilor plebiscitare, iar politicienii se misca aievea, ca nu cumva sa-si piarda suporterii.


Nici in Romania lucrurile nu stau altfel, si asa se explica succesul presedintelui Basescu. Intamplarile politice din Franta sau Italia (fiindca si Silvio Berlusconi este exponentul aceleiasi linii "postclasice") au darul de a deslusi suplimentar simpatia de care se bucura inca locatarul Palatului Cotroceni. Candidatul defunctei "Aliante D.A." si-a propus si a reusit din plin sa rupa traditia presedintilor intorsi, chipurile, cu spatele la popor, cu aparitii eminamente plicticoase si constitutionale. Rigide si monotone, dramuite cu zgarcenie. O traditie a limbajului gol, castrat de emotie, de omenesc. Autointitulatul invingator al sistemului ticalosit nu a vrut deloc sa para ceea ce nu este; si-a asumat premeditat carentele de educatie si instructie, declamand histrionic: "åsta sunt, daca ma vreti bine, daca nu, ramaneti cu Iliescu si Constantinescu!". Siret din fire si demagog prin formatie, biruitorul declarativ al comunismului "ilegitim" n-a uitat o clipa ca romanul iubeste "omul jucaus, veselos si horitor", vorba cantecului popular. Si popular fiind, a invins in final, galagios si neplanificat, impunand noul tip de presedinte. Iata de ce Sarkozy si Berlusconi sau recenta harmalaie triviala din parlamentul italian ma obliga sa-l privesc, dincolo de accentele critice, altcumva pe turbulentul Traian Basescu. Cu obiectivitate indulgenta si cu subiectiva eurointelegere.

---

Despre autor: