Un psiholog in temnitele regimului comunist Nicolae D. Margineanu, fiul psihologului Nicolae Margineanu, a avut amabilitatea sa ne vorbeasca despre perioada in care tatal sau a fost inchis, in urma procesului "Marii Finante". Fiu de "dusman al pop

Un psiholog in temnitele regimului comunist Nicolae D. Margineanu, fiul psihologului Nicolae Margineanu, a avut amabilitatea sa ne vorbeasca despre perioada in care tatal sau a fost inchis, in urma procesului "Marii Finante". Fiu de "dusman al poporului", a fost dat afara de la facultate, iar pana in 1964 a trait intr-un permanent stres, deoarece nu avea nici un semnal de la parintele sau.

Nicolae Margineanu este un caz tipic al denunturilor din mediul universitar la sfarsitul anilor '40, cand apropiatii Partidului Comunist isi faceau loc prin demolarea unor cariere pe citerii politice. In perioada interbelica, Margineanu fusese bursier Rokefeller in Statele Unite, iar dupa intoarcerea in Romania a fondat psihologia muncii, coordonand laboratoare in centrele industriale Resita, Brasov, Bucuresti, Galati etc. Legaturile sale cu Occidentul au fost exploatate de colegii de la Universitatea din Cluj, care dupa 23 august 1944 au inceput sa-i faca reclamatii la Ministerul Educatiei. Treptat, intra in dizgratia autoritatilor, iar in septembrie 1947 este "comprimat" de la Universitate, adica locul sau este scos din organigrama didactica. In aprilie anul urmator este arestat, fiind implicat in procesul "Marii Finante", in care a fost acuzat de spionaj in favoarea "imperialistilor occidentali".

COPILARIE TRISTA. In varsta de 10 ani la acea data, domnul Nicolae D. Margineanu isi aminteste clar atmosfera timpului. Cuprins de emotie, ne spune ca tatal sau se astepta sa fie arestat, avea deja valiza pregatita cand au venit milietienii sa-l ridice. Necazurile ar fi inceput prin 1945, cand profesorul a refuzat sa intre in Frontul Plugarilor sau in PCR. Nicolae Margineanu era impotriva afilierii politice de orice fel, nu ca ar fi repudiat miscarea de stanga. Facuse chiar parte din asociatia "Amicii URSS", pe langa apartenenta la "Amicii Americii".

Dupa arestare, familia a fost supusa la tot felul de constrangeri. Locuinta din Cluj a fost nationalizata partial, iar pana prin 1962 au locuit in propria casa impreuna cu muncitori veniti la oras, o data cu valul de industrializare. Sotia profesorului Margineanu a fost data afara din slujba, primind un post de educatoare la o scoala de copii bolnavi de TBC. Nici domnul Margineanu nu a scapat de consecintele arestarii tatalui, fiind dat afara de la scoala timp de doua luni. Aceasta politica a fost o manevra de presiune asupra mamei, care a divortat de profesorul Margineanu. Exista in epoca un zvon al Securitatii conform caruia daca sotiile desfaceau casatoriile cu detinutii politici urmau sa fie absolvite de persecutii si intimidari. Dar a fost numai un zvon!

Despre procesul din octombrie 1948, domnul Margineanu are amintiri triste. Familia nu a stiut nimic de soarta profesorului pana in momentul inscenarii procesului "Marii Finante". Au citit in presa acuzatiile, ramanand consternati. Capul familiei era introdus de anchetatori intr-o echipa de spioni si sabotori ai economiei nationale, care ar fi atentat la siguranta statului. Aflau despre legaturi cu persoane pe care psihologul Nicolae Margineanu nu le cunoscuse niciodata. Cel mai tare i-a mahnit atitudinea presei, in special a gazetei conduse de George Calinescu. Tragice au fost pentru familie "scrisorile muncitorilor" care apareau in ziarele regimului. Limbajul dur al solicitarilor lor i-a speriat, deoarece acei oameni nu-l cunoscusera vreodata pe profesor si probabil habar nu aveau cu ce se ocupa. Sentinta dura, 25 de ani de munca silnica, a socat familia, deoarece nu se intrevedeau sanse de eliberare prea curand. Domnul Nicolae D. Margineanu marturiseste astazi ca atunci "lumea buna" nu a luat in serios Partidul Comunist, crezand ca va dura 2-3 ani guvernarea lui, dupa care se va reveni la vechea formula politica. Procesul din 1948 le-a dezvaluit o realitate cruda insa.

FIU DE "DUSMAN AL POPORULUI". Situatia familiei Margineanu a fost extrem de dificila dupa aceea. Abia daca mai gaseau o persoana care sa-i imprumute de bani. Toate cunostintele aveau arestati in familii, nu existau sperante de viitor. Nicolae D. Margineanu a reusit cu greu sa intre la un liceu bun. Fiu de "dusman an poporului", nu era acceptat oriunde. O cunostinta de familie, profesorul Danielov, l-a acceptat la Scoala de Arte Plastice din Cluj, fara sa-l inscrie. Profitand de apropierea vacantei intr-o luna de decembrie, l-a inscris in ultimul moment, dupa care i-a si dat transferul la Scoala de Contabilitate. A fost un acord tacit intre directorii celor doua institutii, in care fiecare se spalau pe maini. Insa problemele au continuat. In anul 1958 a fost dat afara de la Facultatea de Chimie a Universitatii din Cluj. Dupa revolutia din Ungaria din 1956 au existat veridicari ale studentilor, iar in 1958 "i-a venit randul". Fara a se putea reinscrie la facultate, a facut scoala de soferi, lucrand timp de opt luni pe santierele din Hunedoara.

AMNISTIA. Atmosfera de hartuire in care traia familia era dublata de faptul ca nu stiau nimic de Nicolae Margineanu. Au reusit sa-l vada totusi in 1954, cand au fost anuntati discret ca va fi adus martor intr-un proces politic. Impreuna cu mama si sora lui, domnul Margineanu a fost prezent in sala, vazandu-l pentru cateva clipe pe profesor. Cu lacrimi in ochi, isi aminteste ca era foarte slab, dar avea o tinuta distinsa, fara a da semne ca inchisoarea i-a afectat personalitatea. Spre sfarsitul anilor '50, "tacerea" s-a mai relaxat. Prin diverse canale aflau in ce loc se afla profesorul. Dupa 1962, au inceput sa iasa detinuti, care au povestit familiei amanunte din detentie. Deja in 1964 se asteptau sa fie eliberat. Nicolae D. Margineanu se mutase la Bucuresti, telefonand aproape zilnic acasa, sa afle vreo veste despre tatal sau. Acesta a fost eliberat la 26 iunie 1964. I s-a dat un bilet de drum pe calea ferata si putina mancare. In tren a intrebat pe cineva cat costa un kilogram de lapte si cat castiga un maturator. Dorea sa nu fie o povara pentru familie. Nu a povestit familiei foarte multe despre detentie, fiind traumatizat pe viata de cei 16 ani la Malmaison, Jilava, Pitesti, Aiud si Gherla.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.