Alexandru Ioan Cuza - Fondatorul Romaniei moderne   Strasnic Domn a mai fost si Cuza Voda! El a facut scolile, el ne-a dat pamant si tot el a surpat patulele imparatesti. Si bine a facut.  
Tot el a silit pe ciocoi sa p
Alexandru Ioan Cuza - Fondatorul Romaniei moderne Strasnic Domn a mai fost si Cuza Voda! El a facut scolile, el ne-a dat pamant si tot el a surpat patulele imparatesti. Si bine a facut.
Tot el a silit pe ciocoi sa plateasca bir si sa asculte de legi. “Tot Cuza-Voda a unit tarisoarele noastre. Pe Valahia cu Tara Romaneasca, de a facut o tara strasnica. De nu era El... Cuza, saracu! A facut multe bunatati pentru noi si ne-a iubit, mai abitir ca un parinte. De nu era el, nu mai aveam noi azi pamant si tot saraci era sa murim!” (I.A. Condrea 1906). Cum pedepsea Voda-Cuza. “Ii placea disciplina. Intr-o zi, domnitorul s-a uitat pe fereastra palatului, la garda si ce vazu? Un sublocotenent din garda sa furisa afara si intra in carciuma de peste drum. A luat un aldamas si incepu sa-i scrie: 'Ieri sergent, azi sublocotenent>>... '- Si maine soldat prost>> - ii striga Voda, care-l urmarise”. (D. Teleor - Anecdote cu Voda Cuza). Cuza si calusarii. “Cuza Voda era de-o bunatate de inima! Mergea el odata pe jos prin Bucuresti, cum ii era obiceiul. Deodata, 12 calusari il inconjoara si-ncep a juca si a canta. Cand au sfarsit jocul, Cuza-Voda dadu fiecaruia cate un galben”. (Gh. Popescu-Vanatori 1909). Zicatori despre Cuza. Nu-i fi tu Cuza! - adica om mare. Parca-i Voda-Cuza: adica frumos, fudul, care nu se teme de nimeni. Hora lui Cuza. “Frunza verde trei lalele/ De la Milcov mai la vale/ S-a-ntins o hora mare/ Ca e zi de sarbatoare/ Iata-l pe Cuza calare/ Cum striga in gura mare:/ Trageti hora cu-nfocare Din Carpati pana la mare!/ Frunza verde margarit/ De cand Cuza-i la domnit/ Avem paine la dospit,/ Si untura la prajit./ Cuza Voda sa domneasca,/ Ostirea sa o mareasca/ Pe boieri sa-i umileasca/ Tara mandra sa croiasca/ Pe clacasi sa-i dezrobeasca/ Cu pamant sa-i daruiasca/ Traiul bun sa-l faureasca,/ Tot omul sa-l pomeneasca”. (Gh.N. Dumitrescu - Bistrita) “Cand l-au scos din domnie pe Cuza eu eram santinela, adica eram cel care avea porunca sa nu lase pe nimeni inauntru. Da-ntr-o seara, ce zic eu seara, pe la miezul noptii, au venit mai multi boieri si ofiteri si-au descuiat usa cu cheia. Eu am crezut ca o au de la domnitor. Dupa jumatate de ceas au iesit cu Domnul Cuza imbracat nemteste. Si mai tarziu am pricepuit eu viclenia. Cand mi-am dat seama am plans pana-n zori. Se duse bietul Cuza. El, care ne-a facut atata bine. Si azi imi pare rau”. (Auzita de la Ionica Lupu din Ciuturesti). “A venit pe la noi odata Cuza Voda cu cucoana lui... Era o frumuseta mare. Si era lume, lume! Si umblau frumos si era minune. Ce se potriveste! Manca lumea pepeni si lautarii canta si Voda se bucura. Ei, Om mare! A facut mult bine-n tara. Ferice si halal sa-i fie de sufletul lui”. (Ov. Densusianu, 1906). Cuza, ce om era! “L-am vazut si eu pe Cuza, la Focsani. Era cam spanatec si c-un ciocsor negru, colea. Un om din Bogza a indraznit si i s-a jaluit ca lui nu i se da pamant. Da Cuza: - Mai, baieti, n-am ce va face, n-am cum sa va scot din mana cainilor. Sa scap intai de caini si pe urma am sa va dau pamant la toti. Si-asa era Cuza. Daca aveai ceva de vorbit, te duceai si vorbeai cu el, cum vorbesc eu cu dumneata”. (I.I. Stoian - Texte folclorice) Cuza a fost bun domnitor! A dezrobit robii, a slobozit mosiile, iar masurile care pana la el erau false le-a facut drepte. Ocaua a facut-o de patru litri si banita de 12 oca vechi. A facut sosele si poduri. A facut biserici si mai ales scoli pentru invatatura. Era milostiv si mare facator de bine. O poveste? Cuza era fugar de mai bine de doua luni in padurea Fedestilor cu Scarlat Mavrogheni, Iordache Lambrina si domnitorul Mihalache Sturdza. Ii urmareau multi. Au primit la Iasi sa starneasca bucluc, ca sa schimbe pe domnitor. Si nu peste mult s-a facut Unirea si Cuza a iesit la sorti sa fie domn. Mandra sarbatoare a fost atunci si or incotro te intorceai auzeai Hora Unirii. Pentru Domnitor. Moldova si Muntenia inchipuite ca doua fete: “Ici in vale la fantana/ 2 fete spala lana/ Cuza le tine de mana/ Ici in vale mai-nainte/ 2 fete spala grau/ Cuza le spune cuvinte! Si in vale la parau/ 2 fete spala grau/ Cuza le tine de brau/ Ici la vale, ici in tara/ Aste 2 fetisoiare/ Cu Cuza se cununara!”. (G. Popescu Vanatori - Istorisiri 1977) “Oastea lui Cuza s-a facut cu arcanu. Intai cu funia-i prindea. Pe care flacau nu-l prindea nici ca-l punea... Sunt 60 de ani de-atunci. Apai sa fi vazut cum fugeam sa nu ne prinda. Si pe mine - eu-s fricos. Ti-ai gasit cum ti-i scris. Imi tunse biata chichilita din cap de-aveam capu' ca un bostan. De, ca sa fac slujba tarii. Asa am ajuns la Bucuresti la cazarmile lui Cuza, Mai, mai! Ce mai chipes si bun la inima era Domnitoru Cuza. De cate ori ma nimeream la Curtea imparateasca, numai ce-l vedeai in haina ostaseasca. Frumos, frumos si venea la noi si ne spunea: '- Faceti-va datoria catre tara, baieti! Ce nu vedeti? Si eu sunt soldat al tarii. Si dupa ce v-ati duce pe la casa voastra, am sa va dau pamant>>. Si Sfant sa-i fie ciolanu, ca mult bine mi-a facut omul asta”. (I.A. Condrea si D. Densusianu 1906) Ocaua. “Ei, apai Cuza avea obiceiul sa umble in straie taranesti. Voia sa stie el nacazurile si suferintele poporului. Si-a ajuns el la un sat si mereu dadea de un tigan. Cum il vedea pe Cuza isi scotea caciula si se-nchina pana la pamant. Cuza mirat l-a-ntrebat: '- Mai tigane, tu stii cine sunt eu?>>... 'Apoi, de manca-te-as de unde sa te stiu, ca doara nu esti Voda?>>. 'Ba sunt chiar Voda!>>... 'Sa mareste OCA la bautura, ca tare-i buna!>>... 'Bine, tigane!>>. Si a marit-o. Si peste o vreme iar se-ntalneste cu tiganul, care iar incepe cu ploconeala. '- Ce e, tigane, mai vrei ceva?>>... 'Daca ai mai mari oleaca OCA, ar fi mare bine pentru NOROD!>>... 'Bine, tigane!>>. Si mareste OCA, care nici azi nu e uitata de NOROD. Si nu stiu cum se mai intalneste odata. '- Ei, tigane, cum ti se pare OCA?>>... 'Ei, Doamne, manca-te-as ii buna cum ai facut-o, dar daca ar fi mai mare, n-ar strica>>... 'Ei, tigane, te prea-ntreci. De-acuma du-te la Bahlui si mai bea apa fara OCA>>. De atunci a ramas vorba in Iasi ca pe cel ce nu se mai satura de baut, lumea il trimite la Bahlui: Du-te si mai bea la Bahlui. (1900 - Culeasa de la sergent Maior Traian). Iaca ce facea Cuza. 'Cuza, de facea inspectia trupei unui regiment, trecea si pe la infirmerie. A gasit un sanitar ce se ruga de soldati sa ia doctoria. Ei, neam - nu si nu. Cuza: De ce nu vrei sa iei doctoria, mai? Soldatul: E amara, maria-ta! Cuza: Cum sa fie amara. Ia da-o sa o iau si eu. E dulce, vezi, e dulce!”. (N.I. Dumitrescu - 1911) Demn si patriot. Voda Cuza a fost expresia unei epoci de mari prefaceri economie si sociale. A fost atat de-nsemnat pentru oameni in folclor, cat Stefan Voda cel Sfant. Au scris despre el V. Alecsandri, Grigore Alexandrescu, George Baronzi, Cezar Boliac, Dimitrie Bolintineanu, Ion Creanga, I.L. Caragiale, AL. Vlahuta, Al. Macedonski, Mihail Sadoveanu, George Tutovanu etc. Patriot luminat, om de stat cu vederi largi si democratice, iubitor de popor. De numele lui sunt legate marile fapte ale vremii. Asa a devenit simbol, mit si epitetele lui sunt: bun, drept, viteaz, iertator, prietenos, frumos, ager la minte, milos, petrecaret, modest. Asa apare el in folclor. Cei care l-au vazut sustin ca era chipes, voinic, indemanatec si iute, tare mandru in hainele de domn. Om de treaba, modest pentru ca umbla pe jos, demn si patriot, deloc fudul.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.