Surse de inspiratie

De cand lumea, oamenii au privit cu superioritate fiintele
cu care impart planeta. Asta nu i-a impiedicat sa observe lucruri demne de
imitat sau sa gaseasca explicatii acolo unde nimeni nu s-ar fi asteptat. Una
dintre intrebarile la care incearca sa raspunda de multa vreme tot felul de
oameni de stiinta este legata de succesul primatelor, oameni si maimute de tot
felul, care au reusit sa cucereasca lumea.

Ne putem simti oarecum mandri de inrudirea cu blandele
gorile de munte, cu inteligentii cimpanzei, giboni sau babuini, sustine Dario
Maestripieri, autorul unei carti ce se vrea o explicatie a fenomenelor
descrise. Pana si maimutele bonobo, mai putin spectaculoase, ne impresioneaza
prin altruismul si capacitatea lor de a simti mila, de a deveni vegetariene si
de a-si manifesta bucuria la gasirea unor noi surse de hrana.

Dar, din punct de vedere comportamental, semanam mult mai
bine cu o specie binecunoscuta, Macacus rhesus. Machiavelli spunea ca, daca
este vorba de a alege intre a fi iubit si a fi temut, este de preferat sa fii
temut, cel putin in politica. Fara a fi machiavelic, fara a folosi inselatoria,
minciuna si alte trucuri, macacul se dovedeste un exponent serios al agresivitatii.

Masculul este despotic, vrea putere, isi apara si promoveaza
doar rudele foarte apropiate, femela incearca sa mentina relatii de lunga durata
oferindu-si serviciile sexuale masculilor dominanti. Oricand gata de o
confruntare agresiva, macacul pare sa aiba, ca si noi, o lunga istorie a violentei.
Rezultat al evolutiei sau optiune constienta? Ramane de vazut.

Sa incercam sa gasim alte exemple. Specialistii in bionica
s-au inspirat din anatomia delfinului pentru a mari viteza de deplasare a
submarinelor in imersiune. Tot ei au “copiat” sistemul de orientare al
liliecilor, realizand un sonar sofisticat, si au reprodus senzorii de infrarosu
ai sarpelui cu clopotei pentru a-i folosi in rachetele teleghidate.

Un cercetator al istoriei naturale a arhitecturii
animalelor, Mike Hansell, fascinat de barajele construite de castori (unele de
peste 120 de metri lungime!) si de turnurile ridicate de termite, a gasit
exemple cu totul re­marcabile. Un cuib de colibri can­ta­reste doar cateva
grame si este suspen­dat de frunze
cu ajutorul salivei frumoa­selor pasarele. Omida speciei Aethria carnicauda isi
smulge tepii si ii infige intr-o crenguta la capatul careia va iesi din cocon,
lasand in urma ei patru sau cinci obstacole in forma de disc. Nu trebuie sa uitam
ca in toata lumea vie doar oamenii si paianjenii construiesc capcane. Avem ce invata
si de la arahnide, capabile sa adapteze modelul panzei in raport cu prada
disponibila si cu starea vremii.

O mica dezamagire, albinele nu construiesc intentionat
celulele hexagonale ale fagurelui, forma lor se datoreaza unor proprietati ale
cerii, care, incalzita de aripile albi­nelor, se aranjeaza in forma cunoscuta.

Agreabil exemplul masculilor unei specii de pasari din Australia si
Noua Guinee, Ptilononrhychiade, pasarea croitor pentru cei socati de numele
greu de pronuntat. Acestia isi decoreaza cuibul cu pietricele colorate si stralucitoare
in speranta ca impodobirea viitoarei locuinte va atrage femelele cele mai aratoase.

Nu doar ei fac asta, masculul caracatitei, care stabileste o
relatie monogama pentru intreaga-i existenta, cauta si el scoici si pietricele
mai deosebite pentru a le folosi ca decoratiuni interioare. Fenomenul, observat
inca de pe vremea marelui Charles Darwin, ne poate da de gandit in legatura cu
subiecte precum placerea estetica...

In fine, William Rosen, autorul unui erudit studiu pe tema inceputurilor
culturii europene, se ocupa de fiinte mult mai mici. El ne vorbeste despre
rolul fluturelui Bombyx mori, a carui larva este cunoscuta sub numele de vierme
de matase, in evolutia imperiilor din Asia.
Europa a fost influentata de o bacterie, Yersinia pestis (provenita din Africa
de Est, rezultat al unei mutatii in specia Yersinia pseudotuberculosis, care
provoca un fel de gripa), agentul patogen al ciumei. Tran­sportata de puricele
Xenopsylla cheopsis, parazit al sobolanului medi­te­­ranean, bacteria a declansat
epide­mia de ciuma din anul 542 al erei crestine.

Cu 25 de milioane de morti mai tarziu, Imperiul Roman de Rasarit
cadea victima nu Hunilor, Gotilor sau
Vizigotilor, ci unei fiinte microscopice. Un bun prilej de a intelege, peste inca
15 secole, nemiloasa putere a celei mai raspandite forme de viata de pe
pla­neta noastra, bacteria.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe