... Si a fost z�pad�!

IN MEMORIA LUI VLADUT
Ne-am dorit zapada, dar cand am avut-o... vai si-amar!... Sau... ai grijace-ti doresti, ca s-ar putea sa se intample!

Intr-un oras in care zapada este o amintire - copiii si-o imagineaza, iar parintii viseaza pofticios inca din toamna la cateva zile de iarna ca-n fotografii sau macar precum cele din copilaria lor... -, intr-un oras in care gandurile ce se indreapta spre Mos sunt: "Ce frumos ar fi sa fie zapada de Craciun!", dar de obicei raman doar vise, ei, da, incredibil!, dar tocmai intr-un astfel de oras dorintele au fost auzite si... a nins.

In Constanta a mai nins acum vreo doi ani... o zi jumate. Era duminica si fulgii mari curgeau direct pe fetele zambitoare intoarse spre cer. O zi a nins si-a fost zapada. Pufoasa... alba... Dar cand s-a oprit ninsoarea s-a terminat.

In Constanta, daca vrei zapada, iti iei concediu si pleci la munte. Ca aici zapada e la fel de efemera ca un fluture...

A inceput sa ninga, dar nu de Craciun, ci taman atunci cand Sarbatorile s-au terminat si o data cu ele si vacanta. Si-a nins... o noapte, o zi... si noaptea ce i-a urmat. Zapada s-a asezat... si s-a asezat... in troiene, in valuri si suluri... S-au implinit dorintele, ce fericire! Sau... nu...

Unii si-au tras pe ei echipamentul de schi (oftand dupa o pereche de schiuri care-acum si-ar fi justificat existenta in debara) si bocancii in picioare, si-au infundat caciulile pe urechi si-au pornit spre serviciu prin viscol. Altii au ramas acasa. De masini nici nu putea fi vorba. Tot orasul era uniformizat de alb. Frumos... aproape pustiu...

Magazinele si-au deschis usile si si-au etalat rusinoase goliciunea. Zapada a paralizat transporturile pe roti si i-a panicat pe cetateni. Dar ce panica! Ce de nervi... ce de injuraturi! Si pe buna dreptate. Doar sunt firme platite an de an pentru deszapezire, dar cum la noi nu-s zapezi... nici ele nu-s pregatite.

Insa, lasand la o parte treaba pe care ar trebui s-o faca autoritatile si firmele platite din bani publici si n-o fac, troienele ce s-au asezat peste Constanta au scos la iveala un alt mare handicap: nu ne mai descurcam daca nu gasim butonul. Intram in panica daca nu e paine la supermarket. E o tragedie cand nu ne putem deplasa cu masina...

In rest... cazaturi si oase rupte. Tin minte ca, in copilarie, pe zapada sau polei ne puneam sosetele peste ghete, sa nu alunecam... Dar acum... nu mai reusim sa ne adaptam... decat injurand. Si totusi sunt locuri in care este iarna... toata iarna, iar lumea continua sa traiasca. La noi a fost doar o zapada de trei zile... Doamne fereste de conditii cu adevarat vitrege!

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe