Boboteaza - Praznicul imparatesc al Botezului Domnului   Astazi sarbatorim Botezul Domnului sau Epifania, adica Aratarea lui Dumnezeu in lume, iar ziua de maine este dedicata Sfantului Ioan Botezatorul. Semnificatia marelui praznic impar
Boboteaza - Praznicul imparatesc al Botezului Domnului   Astazi sarbatorim Botezul Domnului sau Epifania, adica Aratarea lui Dumnezeu in lume, iar ziua de maine este dedicata Sfantului Ioan Botezatorul. Semnificatia marelui praznic imparatesc al Botezului Domnului a fost descifrata de-a lungul vremii de numerosi parinti ai Bisericii. Preotul Boris Raduleanu explica in cartea sa, "Semnificatia marilor sarbatori crestine", felul in care erau sarbatorite la inceputul crestinismului Nasterea Domnului si Botezul: "In primele secole, Nasterea Domnului se sarbatorea in aceeasi zi cu Botezul Lui, adica pe 6 ianuarie. Se considera Epifanie, adica Aratare, atat Nasterea Lui, cat si iesirea Lui in lume, pe malul Iordanului. Incepand din secolul al IV-lea, cele doua momente din viata Mantuitorului se sarbatoresc in zile diferite, avand in vedere ca Nasterea Lui a fost precizata prin zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul si avand in vedere semnificatia cu totul diferita pe care o au cele doua sarbatori".   EPIFANIA. Evanghelia relateaza astfel botezarea lui Iisus de catre Ioan: "In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa se boteze de catre el. Ioan insa Il oprea, zicand: Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine? Si raspunzand, Iisus a zis catre el: Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea. Atunci L-a lasat.   Iar botezandu-se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicand: «Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit»". (Matei 3, 13-17).    SMERENIA. De ce era nevoie ca Iisus sa se boteze din moment ce Ioan ii chema la botez pe care aveau pacate si voiau sa se pocaiasca? Regretatul duhovnic Sofian Boghiu explica: "Prin Botezul Domnului, Iisus ne invata cum putem deveni dumnezei prin har, prieteni ai Lui, asemenea cu El prin har, prin dragostea Lui, prin bunatatea Lui. Iisus vine si Se boteaza cu botezul lui Ioan, cu botezul pocaintei. Cei care veneau acolo isi spuneau toate pacatele stand in apa, sub mana lui Ioan. Era nevoie de aceasta constiinta a pacatului, pentru ca apoi, cu inima deschisa pentru bunatate, sa-l intrebe: «Ce sa fac?» Era un botez al pocaintei care insa nu ierta pacatele lor, doar ii pregatea pentru  calea lui Dumnezeu. Si iata ca Iisus vine si El sa Se boteze cu acel botez al pocaintei. Ioan se apara: «Stapane, eu sunt sluga Ta, iar Tu esti Stapanul intregii existente, eu am nevoie de botezul Tau». Iisus ii spune: «Lasa, Ioane, fa asa cum iti spun Eu»".  Acelasi parinte spunea ca prin botez noi devenim frati ai lui Hristos, dar aceasta vrednicie trebuie s-o pastram prin pazirea poruncilor Lui, intrucat "Cine Ma iubeste acela pazeste poruncile mele", spune Domnul.   IN POPOR. Taranii romani considerau in vechime ca pana la Boboteaza e dricul iernii, de acum crapa gerul si iarna e pe duca. In popor se mai spunea ca ploaia la Boboteaza prevesteste o iarna lunga, timpul frumos anuntand o vara pe masura, iar daca bate crivatul este semn ca vor fi roade in bucate, iar de curge din streasina se spune ca se va face vin bun.   daniela.sontica@jurnalul.ro   Aruncarea crucii In Ajunul Bobotezei, la 5 ianuarie, crestinii se pregatesc cu post negru sau aspru, dupa cum poate fiecare, iar in ziua praznicului si inca opt zile dupa aceea iau agheasma mare, pe nemancate. Agheasma se pastreaza la loc de cinste, intr-un vas curat si se gusta din ea numai in cazul in care, dupa spovedanie, preotul opreste de la impartasanie. La Patriarhie, sluba de sfintire a apei se oficiaza pe esplanada din fata catedralei, de un sobor de arhierei si preoti, dupa incheierea Sfintei Liturghii. Slujbe arhieresti la care participa multi credinciosi se oficiaza la toate catedralele mitropolitane si episcopale din tara. La malurile marilor ape, si in special la Dunare si la Marea Neagra, dupa sfintirea apelor, episcopul sau preotul arunca crucea in apa si este obiceiul ca tinerii sa sara in apa rece pentru a o aduce la mal. Credinta lor este ca vor fi sanatosi tot anul si li se implinesc dorintele.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.