Top Ten 2007

Ca de obicei, la sfarsit de an si inceput de an, vine si vremea topurilor. Preferintele publicului nostru, masurate prin incasarile de box office, s-au indreptat si in anul 2007 spre sequel-uri, de regula filme de actiune de mare montare si efecte speciale, condimentate uneori si cu elementele comice (Piratii din Caraibe 3, Spider Man 3, Harry Potter si Ordinul Phoenix, Ocean's Thirteen-Acum sunt 13), dar si filme de animatie (Shrek al treilea) sau pelicule realizate in maniera romanelor grafice (300 - Eroii de la Termopile). Evident, nu lipsesc nici comediile (mai putin si mai modest reprezentate ca in anii precedenti): Cat dureaza o casnicie, Vacanta lui Mister Bean. Surprizele vin in acest Top Ten 2007 de la ocupantul locului 6 - Apocalypto (filmul lui Mel Gibson, fara vedete, cu dialoguri intr-un dialect vorbit de o mana de oameni, dar care a beneficiat de controversele pe care le-a starnit prezentarea filmului in lume) si, mai ales, ocupantul locului 5 - filmul minimalist al lui Cristian Mungiu - 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. E pentru prima data cand un film romanesc - si inca de o asemenea factura, patrunde in acest top si acesta e, desigur, si rezultatul modului inteligent in care Mungiu a stiut sa isi conduca filmul spre public (vezi Caravana 432). Oprim aici comentarea Top Ten 2007, din punct de vedere al incasarilor de box office. In asteptarea Top Tenului stabilit prin votul presei de specialitate (care va fi anuntat, ca de obicei, in luna februarie), vom incepe sa publicam topul personal intocmit de semnatarele acestor pagini. Azi Top Ten Carmen Mezincescu:
1. Zodiac (r. David Fincher) Pentru ca este antiteza perfecta a thriller-ului morbid care l-a facut pe Fincher unul dintre cei mai cool si (obiect-de-)cult regizori contemporani - Se7en. si pentru ca, in realismul lui feroce si fara vreun compromis, e mai inspaimantator decat toate fanteziile scenaristice hollywoodiene cu criminali in serie psihopati, de care se detaseaza radical, refuzand, spre frustrarea unora, sa joace dupa regulile si poncifele lor, magnifica radiografie obsedanta a unei obsesii devastatoare.
2. Flags of Our Fathers/ Letters from Iwo Jima (r. Clint Eastwood) Indiferent de bucuria unora pentru Oscarul tardiv si, in fapt, onorific acordat lui Martin Scorsese exact cand il merita mai putin, de data asta adevaratul castigator (si mare regizor) a fost batranul Eastwood. Care a semnat, cu gratia clasica si simplitatea ce il caracterizeaza in ultimii ani, atat de straine de bubuielile indopate cu efecte speciale si simulacre computerizate la moda, o dubla formidabila despre razboiul americano-japonez din Pacific - aratand mai intai cum nu s-a invatat nimic si dezintegrand fara fasoane mass-media si propaganda (Flags of Our Fathers /Steaguri pline de glorie), ca sa reuseasca apoi cu Letters from Iwo Jima o alta performanta egal-incredibila: sa demonstreze ca e capabil sa arate o cultura straina si sa ii patrunda empatic, dar nesentimental mecanismele de functionare.
3. 4 luni, 3 saptamani si 2 zile (r. Cristian Mungiu) Pentru ca a facut sa se vorbeasca, mai abitir ca in ultimii ani si mai tare, despre filmul romanesc. Dar dincolo de cohorta de premii si nominalizari pe care unii au ajuns - oroare! - sa le priveasca drept de la sine intelese, pentru precizia maniacala a spunerii unei povesti care sa te tina pe marginea scaunului, mai ceva ca un thriller si sa dea, tangential, si un sut zdravan nostalgiilor de ocazie dupa epoca de aur.
4. El laberinto del fauno/ Labirintul lui Pan (r. Guillermo Del Toro) In avalansa de fantezii idioate ale ultimilor ani, imaginarul gotic-romantic dar fara urma de dulcegarii ori trisuri facile al mexicanului Del Toro a fost o gura de aer proaspat. Care nu s-a sfiit sa amestece zborurile, uneori macabre, ale imaginatiei cu atrocitatea cat se poate de reala a razboiului si fascismului. si ne-a lasat cu cateva imagini formidabile, in cap cu faunul cu ochi in palma; si cu lacrimi in ochi pentru hidosenia unui trecut inca nedepasit.
5. A Prairie Home Companion / Ultimul radio show (r. Robert Altman) Din pacate, ultimul film semnat de, poate, ultimul gigant al cinematografiei americane. Inevitabil, povestea muribundului si vetustului show radiofonic devine, astfel, imposibil de citit altfel decat (si) prin prisma unei despartiri constiente de lume. Din fericire, una calda, amuzanta, fara pic de incrancenare, cu toata intelepciunea, delicatetea si umorul hatru pe care doar batranetea (fizica, nu mental/spirituala!) ti le poate aduce.
6. Gwoemul (The Host) / Monstrul (r. Bong Joon-ho) Coreeanul Joon-ho a livrat antidotul impecabil al tot mai formatatelor blockbustere made in USA - cu un grup debil/atasant care te face sa razi printre lacrimi sau sa pufnesti printre hohote, reunit in cautarea cu final neasteptat a unei copile rapite de dihania foarte vizibila din titlu. Actiune, (melo)drama de familie, comedie, horror si orice v-ati mai putea imagina, bine adunate si tinute in mana de un regizor pentru care gen e doar un cuvant oarecare.
7. The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford/ Asasinarea lui Jesse James de catre lasul Robert Ford (r. Andrew Dominik) Este cel mai frumos si poetic film al lui 2007. Si unul dintre cele mai triste. Pentru formidabila distributie, in cap cu tandemul Brad Pitt-Casey Affleck, pentru aerul mitologic si arhetipal respirat de fiecare moment al acestei meditatii amare si hiper-lucide pe tema (din nou) obsesiei celebritatii si gloriei cu orice pret (cronica in numarul urmator).
8. The Prestige / Prestigiul (r. Christopher Nolan) Trecut cu vederea sau minimalizat, proiectul lui Nolan dintre doua Batman-uri merita remarcat pentru scenariul impecabil - tras, e drept, dintr-o carte (si nu una de duzina!) -, pentru inimitabila lovitura de geniu a distribuirii cameleonicului David Bowie ca Tesla si, mai ales, pentru rigoarea cu care panorameaza si decojeste o obsesie (iar!) macabra si auto-devoratoare.
9. American Gangster / Gangster american (r. Ridley Scott) Acum, cand versiunea pare-se definitiva si restaurata a capodoperei Blade Runner circula prin cinematografele din Europa (nu si la noi...), ar merita salutat cel mai bun moment al lui Sir Ridley cam de la acele vremuri de glorie incoace - o saga dura, crud/stilata, de grandoarea epica specifica, ancorata de incredibila poveste adevarata care a inspirat-o si de un duel actoricesc de zile mari - din care, in raspar fata de majoritate, continui sa cred ca invingatorul e Russell Crowe.
10. Hot Fuzz! (r. Edgar Wright) Comedia anului, in mod detasat! si de n-ar fi fost toate cele de mai sus, zau daca n-ar fi obtinut o pozitie chiar mai sus in acest clasament. Oricum, fantasma rural-britanica a duo-ului Wright/Pegg, cel care ne-a dat revelatia Shaun of the Dead, cu parfum de policier-uri, thriller-e saptezeciste si ecouri ironice din cele mai josnice machisme de peste ocean a fost, clar, delirul si deliciul cinefil al lui 2007.

---

Despre autor: