Tariceanu, pe urmele unor performante imaginare Mastile politice ale incompetentei

Cabinetul Tariceanu I. Durata mandatului: doi ani si trei luni. Prestatie: dezamagitoare. Modul guvernarii: scandaluri interminabile, orgolii, lupte pentru putere.
Cabinetul Tariceanu II. Durata mandatului: 8 luni. Prestatie: catastrofala. Modul guvernarii: aceleasi scandaluri, razboaie pentru suprematie si incompetenta politica si manageriala. Personajul principal, vedeta incontestabila a celor doua guverne: Calin Anton Constantin Tariceanu. Lider al liberalilor, presedinte a numeroase comitete si comitii, pasionat de masini si curse de formula 1, cu o avere de ordinul a zecilor de milioane de euro. Ii place Puterea. Ii place sa conduca, sa fie primit cu covorul rosu, gratulat, lingusit, temut.Este obsedat de propria importanta. Este convins ca se afla la originea unei guvernari exceptionale, guvernare care va ramane in istoria Romaniei. A socat pe toata lumea, folosind sintagma "Romania a ajuns in randul tarilor cu performante economice de invidiat!". Obraznicie sau inconstienta? In mod cert, ambele...

Anul 2007 a fost primul an al Romaniei europene. Ne asteptam la o guvernare daca nu eficienta, cel putin responsabila, in care cel putin teoretic, interesul national sa primeze in dauna celui de partid, de gasca, personal. Ne-am inselat dand vina pentru haosul din Romania exclusiv pe Traian Basescu. Tariceanu si PNL au o parte de vina, la fel de mare, pentru situatia in care ne aflam. Au raspuns provocarilor si setei pentru Putere a presedintelui-jucator prin aceeasi moneda, transformand Romania intr-o batalie politica devastatoare, cu un singur perdant: cetateanul. Primele trei luni ale anului 2007 au reprezentat o exacerbare nerusinata a scandalurilor generate de neintelegerile dintre PD si PNL, aflati pe ultima suta de metri a guvernarii defunctei Aliante D.A. Data de 3 aprilie a fost momentul in care Cabinetul Tariceanu II, unul minoritar si fara sustinere parlamentara a reusit, cu voturile PSD sa primeasca unda verde din partea Parlamentului. Doar teama ca, in cazul in care Tariceanu va pica, toate cartile politice vor trece in mainile lui Basescu, a condus la acceptarea raului, considerat, la acea data, infinit mai mic. Au urmat opt luni de guvernare haotica, in care compromisurile au tinut loc stabilitatii parlamentare si competentei ministrilor. Tineretea noului Cabinet, mult mediatizata de liberali, nu a reprezentat decat un demers electoral, cat timp este evident, iar realitatea anului 2007 a demonstrat cu varf si indesat ca tineretea nu este suficienta pentru a conduce ceva. Fie minister, Agentie sau o toneta din Parcul Cismigiu. Toate, efectiv toate nereusitele guvernarii si nu au fost putine,au fost indreptate in directia PD si... Traian Basescu. Acuzatii au returmat, cu suplimentul de rigoare, criticile aduse. Vinovatii striga ca din gura de sarpe: vinovatii! Celalalt este responsabil... Mereu celalalt. Suntem lideri la somajul tinerilor, la perceptia coruptiei, avem inca o inflatie alarmanta, Sanatatea este un cosmar, Educatia, un poligon de incercari de "reforme" nereusite, noul proiect de Buget este contestat vehement de sindicate... Si totusi, Tariceanu, Orban, Pacuraru si ceilalti membri ai Cabinetului mai vor inca un mandat. onsidera, probabil, ca mai mult nu se poate. Ca romanii au primit si asa prea mult. In mod cert, Guvernul ne va delecta cu maretele realizari ale anului 2007. Nu stiu ce ne le va spune bolnavilor care cauta disperati bani pentru medicamente, despre pensiile inca mizerabile, despre scandalurile politice, despre haosul din spitale, sau despre regasirea an de an in Top 300 a multor politicieni care s-au imbogatit fara rusine din politica! Cat timp saracia continua sa fie o problema alarmanta, cat timp romanii, multi dintre ei cu studii superioare aleg pentru cateva sute de euro, sa fie umiliti culegand capsuni si locuind in conditii insalubre. Trei ani de guvernare. Timp suficient pentru a misca ceva. S-au miscat, in sensul maririi numarului zerourilor, conturile multora dintre cei aflati la Putere. Anul 2008 se anunta unul crucial pentru multe partide. Nici liberalii nu fac nota discordanta. Vor cu orice pret sa conteze si in viitoarea ecuatie politica. Lupta pentru suprematia politica nu lasa loc de jumatati de masura. Daca piezi alegerile si implicit imunitatea risti sa devii o victima. Razbunarile joaca inca, la 18 ani de democratie originala, loc de cinste pe esicherul politic. Astfel, razboiul va continua, cat timp miza este uriasa. Guvernarea anului 2008 va fi una mult mai ineficienta, daca se poate folosi aceasta comparatie, decat cea din acest an.
Un an electoral care nu aduce, din pacate, decat jocuri, compromisuri si batalii pentru voturi. Clasa politica si bineinteles nici liberalii nu au inteles, se pare, nimic din votul de blam pe care electoratul l-a dat pe 25 noiembrie clasei politice... Ei cred pana la capat ca merita. Totul. Fara sa ofere nimic in schimb. Decat aroganta si dispret...

---

Despre autor: