Sefii nostri politici (vor fi fiind si cativa lideri printre ei!?) nu au apucat inca sa iasa in fata natiunii, pentru a ne spune ce succese teribile a obtinut Romania si poporul ei in 2007. Nici Presedintele, nici Guvernul si nici Parlamentul n-au avut inca prilejul sa-si faca socotelile. Nu stim exact cum arata, in viziunea lor, nici pasivul si nici activul natiei. Dar, n-au facut-o inca nici sefii de partide. Caci, atunci sa vezi minunea. Nici toata hartia produsa candva intr-un an la fabrica de la Letea n-ar ajunge pentru a infatisa rezultatele (glorioase, desigur) proprii si greselile impardonabile ale celorlalti. Cata paruiala ne asteapta in aceste cateva zile care au mai ramas pana la sfarsitul anului, sa ne fereasca Sfantul. Dar, asa-i la noi, la romani. De Craciun si de Anul Nou toata lumea se impaca, isi iarta unii altora macar o parte din greseli si calca pragul Noului An cu mai putina incrancenare, cu mai multa ingaduinta si sperante.
Dar, pana ne vor comunica oficialii despre ce si cum, despre cate prune avem in straita si cate bucurii ne asteapta, fie-mi mie ingaduit sa spicuiesc cateva ganduri si sentimente de "bilant" al anului 2007. Sunt si eu un cetatean care-si plateste birurile, toate si la timp, si mai si merge constiincios la vot, cu iluzia ca si votul lui conteaza. Ce vad eu? Pai, vad ca primii 300 de cei mai bogati oameni din tara asta au devenit si mai bogati. Ca si-au dublat sau triplat averile, chiar daca despre unii nu prea stim nici ce afaceri invart si nici cum au reusit ei sa stranga cate o caruta de bani. In America nu reusesc asta decat trei-patru generatii la un loc! Ei, se pare ca nu este asta totul. Primii 300 de inavutiti (prea multi dintre ei lucrand cu, sau mai ales cu, banul public) strang la un loc o treime din PIB-ul Romaniei.
De partea cealalta, milioane de romani si-au parasit tara in cautarea mijloacelor de supravietuire sau de un trai cat de cat decent. Cu toate milioanele de romani expatriati, fie si temporar, alte milioane sunt sub limita saraciei. Sute de mii de pensionari se omoara intre ei, stau nopti intregi in ger, pentru a prinde un bilet de tratament mai ieftin, medicamente compensate sau un cos cu alimente de ajutor social. Localitati fara electrificare, fara canalizare, fara apa curenta, fara mijloace de transport. Asta e! Cum spun unii, sugubati, ca ar glasui Biblia. Cica pe lumea cealalta va fi tot asa, adica "celor care au li se va mai da, iar celor care n-au, li se va mai lua!".
Dar si daca venim in concretul cel mai palpabil, ce vedem? Deficitul de cont curent este urias, inflatia a inceput din nou sa creasca, majorarea pensiilor a fost consumata, inainte de a ajunge in buzunarele oamenilor, de cresterea preturilor si tarifelor, dar si a taxelor si impozitelor de tot felul. Stam bine, nu suntem chiar ultimii in UE, dupa noi sunt bulgarii. Ei au un salariu minim si mediu mai mici decat ale noastre. Atata doar ca isi pot permite sa cumpere mai multe lucruri cu ele. Dar, vorba aceea, am intrat in UE si nu mai iesim din ea nici morti. Intrarea asta chiar ca e un lucru bun. Nu reusim noi sa cheltuim mai nimic din banii care ni s-ar cuveni din bugetul european; nu am putut, in trei ani, sa construim mai niciun metru de autostrada (nu cred ca noi turnam ca ultim strat asfalt, ci foita de aur, caci pretul creste de la an la an si e dublu decat in alte tari care au aceleasi conditii cu ale noastre); transportul feroviar este vai de mama lui - cade o imitatie de zapada si blocheaza toata tara, dar se bordureaza si se fura, si in acest sector, mai rau decat pe vremuri, in codru. In agricultura am avut un an catastrofal, cel mai prost din ultimii 70 de ani: ba ne-am sufocat de o caldura naucitoare, care a parlit tot ceea ce i-a iesit in cale, ba am avut inundatii care au inamolit culturi, case, localitati intregi, lasand mii de oameni fara adapost.
Nu vreau sa-l manii pe Dumnezeu, nici nu vreau sa folosesc cuvinte mari, dar cred ca napasta cea mai mare ne-a venit, totusi, nu de la capriciile naturii, ci de la capriciile si neputintele politicienilor. Am avut, si asta la vreme de pace totusi, o canonada fata de care tunurile de la Verdun sau Navarrone par niste jocuri de copii. Imi amintesc de un banc din tinerete. La Radio Erevan se intreaba: va mai fi razboi in comunism? (potrivit teoriei marxiste, in comunism n-ar fi trebuit sa existe nici razboi, dar nici bani!). Raspuns: Nu! In schimb, va fi o lupta pentru pace, de nu va ramane piatra peste piatra. Ei, viata noastra politica in 2007 a fost o neintrerupta "lupta pentru pace", incat riscam sa nu mai ramana piatra peste piatra. Ca place sau nu principalilor actori politici, noi nu am avut infruntari, noi am avut adevarate razboaie politice. Intre Presedinte si Guvern; intre un numar de partide politice si grupurile lor parlamentare, pe de o parte si Presedinte, pe de alta; intre Ministrul Justitiei si DNA si cate si mai cate. Am avut si suspendarea presedintelui de catre Parlament si Referendum (castigat detasat de Traian Basescu) pentru demiterea sa. Am avut si motiune de cenzura (fara izbanda) pentru debarcarea Guvernului Tariceanu II si, mai intai iesirea sau/si scoaterea de la guvernare a PC si apoi a PD, incercarea de a fractura PNL (partial reusita) prin aparitia PLD. Dar, cate n-am avut?! Am avut, iata, la sfarsitul saptamanii trecute, crearea unei formatiuni politice, PD-L, prin absorbtia liberal-democratilor de catre democrati. Aceasta formatiune vrea sa fie de centru-dreapta, afiliata curentului politico-doctrinar popular. Culoarele pentru celelalte doua mari familii politice europene, socialist, respectiv liberal, raman complet libere pentru PSD si PNL. Depinde daca cele doua partide vor fi in stare sa foloseasca din plin valentele acestor familii politice, in conditiile date ale Romaniei.
Vom vedea ce ne va aduce anul 2008. Deocamdata, vorba corespondentei TV de la Bruxelles, Dana Spinant, in transmisia sa din seara zilei de 14 decembrie a. c., "Acum, Presedintele si Primul Ministru sunt in aer" (cei doi erau in avionul care-i aducea acasa - culmea anului 2007 - impreuna, de la Lisabona si Bruxelles). Va dati seama, ce stire? Chiar daca in aer, Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu au reusit, macar o data, in 2007, sa fie impreuna?! Si atunci, cum sa nu te impresioneze cuvintele unuia dintre cei mai celebri romani, Ilie Nastase, pe care eu il consider "cel mai (de)bun (simt) om politic al anului 2007!", atunci cand facea apel la oamenii politici romani pentru "a se intelege" intre ei, pentru a promova valorile romanesti in lume?! Sa traim si vom vedea!