Micul razboi rece

Expulzarea celor doi diplomati romani este numai unul dintre episoadele unui mic razboi rece pe care Chisinaul l-a deschis, unilateral, de mai multa vreme. Apararea "statalitatii Republicii Moldova" este insa un episod ramas din marele razboi rece, despre care multa lume spune ca s-ar fi incheiat o data cu disparitia Uniunii Sovietice. Eroare de fond: este de toata evidenta ca, atata vreme cat Rusia va fi condusa de fosti KGB-isti, razboiul rece nu poate fi considerat incheiat, chiar daca nu mai exista o cortina de fier intre cele doua sisteme, iar Rusia pretinde ca face parte din lumea democrata si capitalista. In fond, tot capitalist era si sistemul comunist, doar ca acolo, atunci, capitalismul era unul de stat, in timp ce dincolo, dincoace, capitalismul este unul, sa zicem, privat. Nu era statul comunist patron unic? Era. Nu exploata el crunt forta de munca a tuturor cetatenilor? Vorba cunoscuta: in capitalism exista exploatarea omului de catre om; in comunism e invers.
De altfel, in ultimii ani, dupa ce Rusia si-a mai revenit din nauceala initiala a caderii URSS, actele demne de un adevarat razboi rece nu au lipsit din directia Est spre directia Vest. Asasinarea lui Litvinenko de catre un agent rus a fost doar picatura care ameninta sa umple paharul, iar refuzul extradarii lui Lugovoi, probabilul criminal, a atras si din partea Marii Britanii gesturi care nu se fac de obicei intre tari apartinand aceluiasi tip de democratie. Acum, Rusia inchide filialele British Council, cu exceptia celei de la Moscova. Sa nu uitam ca, de forma, British Council, ca si alte institute culturale "capitaliste", avea si inainte reprezentante in capitalele lagarului estic, dar Doamne fereste sa te fi dus acolo fara incuviintarea agentului de securitate sau KGB care se ocupa de institutia unde lucrai!
Regimul de la Chisinau e o simpla caricatura a celui de la Moscova si isi deschide si el micul razboi rece regional impotriva Romaniei. Declaratii obraznice ale liderilor comunisti si semidocti de pe malurile Bacului au mai fost auzite si s-a mai luat pozitie impotriva lor in Romania si pana acum. Dar expulzarea de diplomati face parte din instrumentarul celui mai veritabil razboi rece. Faptul ca Romania nu a procedat cum se procedeaza de obicei in asemenea cazuri, printr-un gest simetric, sa insemne ca nu primim provocarea sau pur si simplu ca nu avem reactii sau avem doar reactii intarziate? Sigur, nu te poti ocupa de regimul lui Voronin cand ai treaba la Lisabona, la semnarea unei noi variante de constitutie europeana, ar putea motiva cineva de pe la Externe. Teama mi-e ca motivarea nu tine, iar lipsa de reactie poate trece drept slabiciune sau acceptare tacita a faptului ca diplomatii expulzati isi depaseau atributiunile. Iar in acest caz, suntem pusi la punct de un regim care abunda in gesturi de tip sovietic, de la declaratii absurd-ilogice la recenta masura dura.
Sa-i dai dreptate lui Voronin e dovada de prostie, nu de slabiciune. Batranul militian de la Chisinau se poate felicita: romanii s-au speriat ori nu stiu ce sa faca. In ambele cazuri, inferioritatea e de partea noastra. si asa, iata-ne atrasi, din marea "axa" proclamata candva, nu de mult, avand la celalalt capat nici mai mult, nici mai putin decat Washingtonul, intr-un, mai pe masura, mic razboi rece, care ne pune, vai, iarasi, la locul nostru. Un alt fel de axa. Dar chiar acesta sa fie locul Romaniei?
Nu cred.

Nicolae Prelipceanu este publicist

---

Despre autor: