Desi partidelor din Romania li se datoreaza toate realizarile democratice, a aparut fenomenul antidemocratic al antipartidismului. Desi Basescu nu este un Putin si nu va putea fi niciodata un despot, fenomenul "democratic" al antidespotismului a capa
Desi partidelor din Romania li se datoreaza toate realizarile democratice, a aparut fenomenul antidemocratic al antipartidismului. Desi Basescu nu este un Putin si nu va putea fi niciodata un despot, fenomenul "democratic" al antidespotismului a capatat nuante patologice. Asociate cu antiliberalismul, antiparlamentarismul, anticapitalismul, antipluralismul, ele ne pot prabusi din purgatoriul permanentei tranzitii in infernul respingerii formelor institutionale ale democratiei, pe care l-am mai experimentat intre 1938 si 1989.
Doi intelectuali straluciti (Cartarescu si Patapievici) au facut ce stiu ei mai bine, adica au scris articole de opinie asupra unor probleme in care este mai bine sa folosesti instrumentele conceptuale si teoretice ale stiintei politice. Pentru pacatele lipsei de acuratete, revizionismului si banuiala de partizanat pro-Basescu (Cartarescu i-a pus in evidenta lui Basescu cateva din marile carente) al interventiilor lor subiective s-au trezit insa apostrofati dur in "scrisori deschise" (cu epitete precum "impostor" sau sugestii ca ar fi "carlisti") de catre liberalul Olteanu (presedintele Camerei Deputatilor) si PNTCD. Dar de ce le pasa partidelor istorice de parerea unor editorialisti? Pentru ca ei sunt formatori de opinie si autori de "best-sellers" care ar putea sa influenteze un segment subtire al electoratului - cititorii de gazete. De ce sunt ei jigniti? Pentru ca unele partide au pierdut pariul cu istoria, iar altele lupta din greu sa nu-l piarda, iar specialisti in PR sau propria lor expertiza i-a impins catre o polemica publica, din care oricum nu au nimic de pierdut electoral. In plus, si intelectualii, si reprezentantii partidelor (istorice sau nonistorice) beneficiaza de dreptul la libera exprimare. Doar asa putem afla care sunt maladiile spirituale ale epocii.
Un actor politic serios nu se poate supara pe niste articole de opinie, chiar daca sunt semnate de Cartarescu si Patapievici, al caror demers este justificat de ingrijorarea cu privire la starea natiunii si a partilor componente. Este ca si cum te-ai supara pe videoclipul lui George Michael, in care cantaretul ii parodia pe Tony Blair si George Bush. Actorii politici se pot insa ingrijora cand fenomene precum antipartidismul submineaza mai tare increderea publica in institutiile democratiei si genereaza confuzii. Din pacate, in locul regimului politic totalitar la noi s-a instaurat confuziocratia. O parte din "intelligentsia" este sedusa de omul de actiune Basescu, creditat drept infailibil. In numele pseudoinfailibilitatii unei persoane se cere inlocuirea partidelor existente (care sunt institutii democratice) cu "altele", desi erorile lor se datoreaza tot unor persoane. Din confuzia de planuri, in locul reformei institutionale permantente dintr-o democratie s-a ajuns la ideea nomenclaturista a "schimbarii cadrelor" (asa-zisa "reforma a clasei politice").


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.