Luna si procentul. Asa poate fi caracterizata perioada ultimelor 4 luni, din perspectiva ratei inflatiei. O majorare generalizata a preturilor de 4% in tot atatea luni. Este un lucru rau ca preturile cresc? Din perspectiva consumatorului care nu reus
Luna si procentul. Asa poate fi caracterizata perioada ultimelor 4 luni, din perspectiva ratei inflatiei. O majorare generalizata a preturilor de 4% in tot atatea luni. Este un lucru rau ca preturile cresc? Din perspectiva consumatorului care nu reuseste sa aiba macar aceeasi dinamica de crestere in ceea ce priveste veniturile, cu siguranta.
Recent, domnul Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, imi atragea atentia asupra definitiei inflatiei: "Inflatia este o crestere generalizata a preturilor", spunandu-mi ca totusi, in Romania, nu avem cresteri generalizate masive de pret si cresteri punctuale ale anumitor produse si servicii. Şi atunci fac apel la definitia inflatiei din manualul de Economie de clasa a XI-a: "inflatia este cresterea generalizata a preturilor insotita de scaderea puterii de cumparare". S-au intalnit amandoua elementele in ceea ce priveste inflatia in Romania?
Tot domnul Adrian Vasilescu imi atragea atentia asupra evolutiei costului fortei de munca din Romania. Care, potrivit Eurostat (bratul statistic al Comisiei Europene), a plasat Romania pe postul de vicecampioana in Uniunea Europeana. Din trimestrul III 2006 pana in trimestrul 3 2007, costul fortei de munca s-a majorat in Romania cu 23,2% (fiind depasita doar de Letonia, cu o majorare de 30% in acelasi interval). Daca privim astfel cifrele, si daca ne uitam si la inflatia anuala (in jur de 7% pe acelasi interval) vom vedea, asa cum spunea domnul Vasilescu, urmatoarea tendinta: salariile au crescut mai mult decat inflatia, prin urmare salariul real este mai mare acum. Ce inseamna acest lucru? Ca desi am avut o crestere generalizata a preturilor (pe ansamblu, bunurile si serviciile din cosul statistic s-au majorat cu 7%), puterea de cumparare a crescut. Deci nu am avut inflatie! Va vine sa credeti? Mie nu.
Pentru ca rata inflatiei calculata si comunicata de statistica nu urmareste intregul traseu al banilor. Va dau exemplul indatorarii populatiei. Şi al celor care s-au indatorat in valuta, la jumatatea anului, atunci cand leul se intarise pana la cursul de 3,1 pentru un euro. Ei au pierdut luna de luna. Rata lor a crescut cu minimum 14% (pentru ca simultan s-au majorat si dobanzile). Imprumutul, pentru cei care au salariile negociate sau stabilite in lei, a devenit mai mare cu 14%. Toate astea, numai in 4 luni. Nu au fost afectate aceste persoane? Ba da. Unele dintre ele au constientizat riscul si si-l permit. Altele, nu.
Şi atunci, ce am avut in Romania in ultimele 4 luni? E vorba de inflatie. Cea pe care Ronald Reagan, fostul presedinte american o caracteriza astfel: "inflatia este la fel de violenta precum un talhar, la fel de infricosatoare precum un jefuitor armat, si la fel de aducatoare de moarte precum un asasin platit". Şi voi incerca sa gasesc corespondentele economice ale fiecarui tip de atacator in economia romaneasca.
Pentru cine reprezinta inflatia "un talhar"? In conceptia mea, talhar este un fel de caine care musca o singura data. Te ataca violent si te deposedeaza de bunuri. De obicei poti trece peste asta. Cei care au economisit in lei sunt cei care au fost "talhariti" de inflatie. Talharul te poate ataca in ziua de salariu, iti ia chenzina si fuge. De multe ori, ar putea scapa neidentificat. In acest caz, pierderea nu este recuperabila, dar chenzina urmatoare va veni. Capacitatea de a produce bani pe viitor nu este afectata. De ce au pierdut deponentii in lei? Pentru ca dobanda lor a fost talharita de inflatie si impozite (de la 1 ianuarie 2005, dobanda se impoziteaza cu 16%). Dobanzile au fost mai mici decat rata inflatiei si asa, dupa un an de economisire, deponentii in lei se trezesc cu mai putine bunuri si servicii pe care le pot cumpara cu banii economisiti la momentul initial.
Pentru cine reprezinta inflatia un "jefuitor armat"? Iata cum arata acest delict: talharul te ameninta cu o arma. O poate folosi sau nu. Jefuitorul armat poate fi tot cainele, dar turbat. Daca nu te tratezi, mori. Daca te tratezi, te costa. Cine a fost muscat de acest caine turbat? Cei care s-au imprumutat in vara, in valuta (desi au fost avertizati, mai putin de catre oficiali, ca leul are doar motive speculative si conjuncturale sa se intareasca atat de puternic. Ei isi pot reveni. Dar costa. Respectivele persoane trebuie sa isi majoreze veniturile pentru a-si reveni dupa muscatura cainelui turbat. Asta presupune un nou loc de munca, mai bine platit, o responsabilitate mai mare. Pentru cei care vor reusi acest lucru, inflatia a fost doar violenta, dar nu mortala.
Pentru cine reprezinta inflatia un "asasin platit"? Pentru cei cu venituri fixe, persoane care nu mai sunt apte de munca, pentru cei pasivi. Aceste atribute le au pensionarii, care nu au mobilitatea fortei de munca, nu au energia tinerilor si nici optiunea de a se duce spre un alt platitor de pensii. Inflatia le erodeaza constant puterea de cumparare. In afara unor situatii exceptionale, in care veniturile fixe se majoreaza mai mult decat rata inflatiei. O astfel de situatie exceptionala am avut in toamana aceasta, cand valoarea punctului de pensie s-a majorat semnificativ. Doar ca o astfel de majorare (mai mare de 30%) nu poate fi decat o exceptie. Bugetul si-a anulat si ultimele rezerve prin majorarea pensiilor. Va mai putea bugetul sa asigure o astfel de majorare? Imi pastrez rezervele pe care le-am prezentat inca de cand s-a dat semnalul majorarii pensiilor. Şi ma gandesc totusi ca, fara aceste majorari, inflatia ar fi actionat asupra pensionarilor intocmai ca un asasin platit.
Singura varianta pentru ca inflatia sa nu fie nici talhar, nici jefuitor armat, nici asasin, este ca ea sa fie cat mai mica. Dar va aduc aminte ceea ce spunea John Maynard Keynes - celebrul economist: "Printr-un proces continuu inflationist, guvernele pot confisca, secret, o parte importanta a bunastarii cetatenilor lor". Important este ca aceasta confiscare sa nu se aplice asupra intregii bunastari si chiar asupra nevoilor de baza. Şi aici mai semnalez un singur lucru: inflatia si-a schimbat trendul. Directia nu mai este in jos, nici macar stagnare, ci inflatia tinteste sus. Solutia? Guvernul trebuie sa iasa din "refugiul oportunismului politic si economic" (Hemingway). Sa devina responsabil.


Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.