Printre schele, strazi mereu in reparatie si muncitori galagiosi, asa cum arata azi centrul Bucurestiului, cu cladirile lui mai vechi si mai noi, a supravietuit, ba chiar mai mult, a prosperat un asezamant monahal gratios si foarte primitor. Situa
Printre schele, strazi mereu in reparatie si muncitori galagiosi, asa cum arata azi centrul Bucurestiului, cu cladirile lui mai vechi si mai noi, a supravietuit, ba chiar mai mult, a prosperat un asezamant monahal gratios si foarte primitor. Situat pe straduta cu acelasi nume, in zona Gradina Icoanei, Schitul Darvari te cheama sa-ti tragi sufletul. Zidurile albe care inconjoara gradina si poarta grea de lemn, foarte rar inchisa, nu reusesc sa ascunda copacii inalti si biserica alba de ochii trecatorilor.
Un loc pentru toti
Calugarii au umplut un spatiu relativ mic cu plante de la mare si de la munte, de la noi si de prin alte locuri, fara sa urmeze vreun principiu de aranjare. A rezultat o gradina in care panselutele cresc la umbra bradului. Cat despre trandafiri, liliac sau iasomia care infloreste langa chilii, ele te fac sa simti ca nu, nu poti fi in mijlocul orasului, ca esti, de fapt, in alta parte. In afara zilelor de iarna, in toate celelalte anotimpuri multi credinciosi se raspandesc prin aceasta atat de ingrijita gradina sau se lipesc de peretii chiliilor pentru a asculta slujba. Personalitatea locului se vede de oriunde, prin grija pe care i-o poarta cei 7 calugari.
Indiferent in ce anotimp sau in care moment al zilei intrati in acest asezamant, fie ca e slujba, fie ca nu, veti simti prezenta benefica a tinerilor monahi. Se misca discret, sunt zambitori si silentiosi, dar nu muti ca pestii, gasesc cateva clipe in care sa se joace cu numerosii copii care sunt adusi tot timpul la Darvari, cum la fel de bine gasesc timp sa modereze forumul deschis la www.schituldarvari.ro, pe teme cum ar fi "Monahismul si casatoria. Cele doua cai de mantuire", "Bucate de post si de frupt manastiresti si nu numai", "Maica Domnului", "Sfanta traditie", "Parinti si teologi contemporani" etc. Sunt rabdatori, nu-i expediaza pe doritorii de raspunsuri la intrebari, dar nici nu tin monologuri, caci optiunea lor, probata in timp, este dialogul cu credinciosii si nu numai.
Cel care se opreste la Schit gaseste aici si liniste, dar si un cuvant care sa-l ajute.
Nu o data am vazut un calugar de la Darvari strecurand ceva in mana unui cersetor, discret, temandu-se sa nu cumva sa vada cineva. Activitatea lor caritabila este permanenta, enoriasii o stiu. "Magii de la schit", un program pentru copii, este un exemplu: copiii vor duce daruri in orfelinate si la bunicii uitati de nepoti, cu ocazia sarbatorilor de iarna.
Locul nu este aproape niciodata gol. Ultima data cand m-am oprit din nou in biserica, in dupa-amiaza de dinainte de Sfantul Nicolae, o pace fermecatoare invaluia biserica, laminata doar de lumanari si candele, populate de un enorias si un calugar care se misca silentios in altar.
Scurt istoric
Istoria locului nu este foarte lunga. Schitul, in forma pe care o vedem acum, a fost redeschis in 1996, datorita hotararii Prea Fericitului Teoctist, dupa ce a parcurs mai multe episoade de la momentul ctitoriei propriu-zise, in 1834. Familia Darvari construise pe micul teren cumparat in spatele bisericii "Icoana", pe propria cheltuiala, un loc de reculegere si rugaciune pentru familie, o bisericuta de lemn, fara turla, cateva chilii si un zid gros care sa protejeze spatiul, mai apoi insufletit de calugaritele aduse de la manastirile Pasarea si Ciorogarla.
Istoria asezamentului a fost insa tulburata de legea secularizarii averilor mnastiresti, data sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, mai exact in 1864. Manastirea a fost inchisa, chiar calugaritele au revenit la cele doua manastiri de la care plecasera.
Iar in perioada 1869-1959, schitul a functionat doar ca adapost pentru calugarii prodromiti, veniti sa stranga ajutoare. Aceastia aveau doar dreptul de a locui in chilii si de a oficia slujbe, obtinut la cererea Schimonahului Isaia al Schitului Romanesc "Prodromul" de la Muntele Athos. Biserica de azi pastreaza doua daruri de la Muntele Athos: o copie a icoanei Maicii Domnului, "Prodromita", pictata chiar la Athos in 1922, si o icoana infatisandu-l pe Sfantul Nicolae. Varsta catapetesmei este remarcabil mai inaintata: in jur de 300 de ani. A fost adusa, impreuna cu icoanele vechi ce se disting si acum, de familia Darvari de la Biserica Slaveni-Olt.
In acesti 90 de ani, constructia initiala nu a ramas neschimbata. In 1894 a fost refacuta la initiativa epitropului Nicolae Darvari, adaugandu-i-se o turla. Iar la jumatatea anilor '30 vechii constructii i-a luat locul un edificiu nou, in stilul brancovenesc-oltenesc pe care il vedem azi.
Si a urmat, desigur, actiunea destructiva a regimului comunist, care a inchis schitul in 1959, transformandu-l intr-o filiala a Bisericii Icoanei si trimitand cei 13 calugari impreuna cu staretul la Manastirea Cernica.
Dupa decembrie 1989 a avut loc renasterea. Pictura interioara a fost restaurata, de Parintele Sofian, staretul manastirii Antim, in 1993. Iar schitul a fost redeschis in 1996 si complexul s-a dezvoltat prin renovarea chiliilor si refacerea clopotnitei, iar astazi se poate considera tanar.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.