Descurcaret - in New York i se spune "Rechinul"
Ar putea fi orice: contorsionist, jucator de pocher, sau chiar Mata Hari. Deocamdata e un tip plin de bani si de libertate, care pare la prima vedere maleabil. Dara€¦ ce poveste de
Descurcaret - in New York i se spune "Rechinul"
Ar putea fi orice: contorsionist, jucator de pocher, sau chiar Mata Hari. Deocamdata e un tip plin de bani si de libertate, care pare la prima vedere maleabil. Dara€¦ ce poveste de viata ar putea ascunde privirea sa, care in nici un caz nu este cea a unei caprioare?   Cornel Tabacaru se afla in recentul top pe 2007 al celor 300 cei mai bogati romani. 56 de ani, casatorit, doi copii, domiciliul la Bucuresti si Toronto, din 1990 si pana in prezent contabilizeaza 59 de business-uri (prima dintre ele a fost cu dozatoarele TEC de produs sucuri), investitii imobiliare, atat in tara, cat si in strainatate a caror valoare totala se situeaza la aproximativ 15 milioane de euro. Se ocupa si de reconditionare vagoane, cea mai mare realizare a anului trecut fiind vagonul business-class. Practic, n-ar trebui sa-l intrebi nimic. Teoretic insaa€¦   Portocala. "Ce faceti?". "Lucrez cu capul, asta fac". "Si cand erati mic lucrati cu capul?". "Numai cu capul". "Sunteti un om foarte ocupat?". "Sincer, nu. Pentru ca mie nu-mi plac oamenii foarte ocupati, inseamna ca nu sunt eficienti". "Sunteti un om eficient?". "Foarte eficient". "De ce nu v-ati facut hingher?". "Nu m-am facut hingher, pentru ca cel putin de trei generatii de cand stiu eu, de la strabunicul meu, bunicul meu, tatal meu, noi am avut mereu caine in batatura. Bunicul si strabunicul meu iubeau cainii. Si bunicul si strabunicul meu au fost oameni cu nitica carte. Bunicul meu a fost unul dintre primii absolventi ai Scolii de Meserii si Arte Frumoase de la Buzau, promotia 1905. A fost mecanic de moara cand abia se inventase motorul cu ardere interna. Avea un singur hobby, pentru care lumea il considera nebun: lua cainele de lant si pleca-n padure. Acolo ii dadea drumul. Tatal meu, care a fost invatator, a prins mai mult perioada comunista, n-a putut sa traiasca fara caine.  Nici eu nu pot". Copilaria acestui om bogat a fost marcata de saracie. "Pentru ca parintii mei au fost invatatori de tara si nu stiau decat leafa si CAR-ul pe care il luau o data la doi ani. Si pot sa spun ca ce mi-a ramas mie in minte este faptul ca nu stiu de unde gasea taticul, de sarbatorile de iarna, o portocala. O desfacea in doua, jumatate o mancam eu, jumatate o manca fratele meu. Taticu manca coaja de la jumate, si mamica jumatea ei o dadea pe razatoare sa o puna pe cozonac. De mic mie mi-a placut sa am bani, da banii mei, sarac asa cum eram. Jur ca n-am avut vacanta, sa am si eu vacanta, sa ma duc si eu in tabara. Pana in clasa a XI-a eu in fiecare vara am lucrat, ca sa-mi adun bani.  Eu imi completam banii sa am o uniforma de-aia mai buna, ca-mi placea. Spalam masini. Am vazut prima oara litoralul romanesc la 19 ani, dupa ce reusisem la facultate, iar tataia mi-a dat bani".   Lumea. A absolvit Dreptul, in 1974. "In perioada comunista am mancat si eu o paine de pe urma acestui lucru. M-a ajutat foarte mult, pentru ca legea este ca si aritmetica. Aritmetica aceasta a legislatiei m-a ajutat apoi in business". A plecat in Canada exact la vreo opt luni de la Revolutie. De ce a plecat? Ca doar avea Dreptul..." Lucram in turism. Am fost procuror in stagiatura, nu avocat. N-am mai profesat pentru ca eram milos. Eu in viata mea n-am putut sa pun catuse la mana. Eu ii eliberam pe toti. Avocat pentru mine era unul cu un fas rupt, cu o geaca legata cu sarma, cam ala era avocatul pe vremea comunistilor. Nu-mi placea. Lumea care ma fascina era lumea turismului. Am urmat niste postuniversitare,  m-am specializatsi-am avut posibilitatea unor oportunitati de a face bani in Romania". Tocmai de aceea nu l-a afectat in nici un fel perioada comunista. "Pentru ca eu lucram in turism. Puteam sa-mi fac rost de un kilogram de carne, unul de rosii, unul de branza. Calatoream prin tarile socialiste. De ce sa nu zic? Intrasem si eu in pluton, ca toti ceilalti. Ma simteam mai bine in «puscarie» decat m-as fi simtit in afara ei". Pana la urma a plecat in afara. "Dau un exemplu care dovedeste ca n-am facut rau ca am plecat: fratele meu, care este un tip foarte echilibrat, era la vremea aceea sef de autobaza la Cluj. Era o pozitie, avea tot ce-i trebuie, nici prin gand nu i-a trecut vreodata sa plece din Romania. In a€™92 atat mi-a zis: «Nene, scoate-ma si pe mine!». In august a€™92 era in Canada. Acum este inginer la General Motors in Detroit".   Drumul. Prin urmare, de ce Canada? "Pentru ca la vremea aceea era singurul program liber pentru Romania. Noi am plecat in nici sase luni, in oricare alta tara din lume dura o vesnicie". Nu pleca la ceva sigur. "Eu doar ma gandeam ca o sa fiu in stare sa tund o iarba, sa tai doi pomi, sa descarc doi saci. Alina, sotia, era pregatita sa se faca invatatoare. Fata cea mare avea 9 ani, cea mica avea 10 luni. Cand am ajuns in Canada ni s-a dat un apartament cu doua camarute". Dupa noua zile, el s-a intors in Romania. "Inapoi in «El Dorado». M-am intors aici, ca sa fac bani. Ce, eu eram de facut bani in Canada? Nu stiam nici sa merg pe strada acolo, daramite sa fac bani". Nici doua saptamani nu a stat in Romania. Dar, in cele doua saptamani autohtone, s-a miscat: "Vindeam si whisky contrafacut, vindeam si tigari ieftine cu de 10 ori pretul, vindeam si pantofi de carton dati cu lac, care erau pentru morti si noi ii vindeam pentru nunti. Vindeam tot ce ai vazut si tot ce n-ai vazut, caci piata era goala si asimila ca un aspirator nou, absolut tot. De toate am facut pana-n primavara lui a€™91 cand am pornit TEC-ul, care a fost o mare lovitura in Romania. Aduceam concentratele, dozatoarele, aspartamul, zaharul si toate celelalte din Canada si din America".   Primul milion. Spune cu exactitate cand a facut primul milion: "Pe 3 iulie 1991". S-a simtita€¦ milionar! "Atat ca nevasta-mea a inceput sa planga si sa zica: «E prea mult. Mi-e frica». Acestea au fost vorbele ei. Acum ma simt multimilionar. Pentru ca sunt si nu mi-e rusine! Si nu dau in cap si platesc taxe. Eu sunt la a patra generatie de negustori, asta am facut noi, negustorie. Tataia a inventat barterul. Avea livada de mere. Eu sunt din zona necolectivizata. Sunt de acolo unde se spune ca «se leaga bostanii cu funia sa nu se duca la vale» in muntii Buzaului. Din satul Grajdana. Acolo exista si o casa memoriala Tabacaru". A incercat sa faca multe pentru satul lui, dara€¦ "M-am oprit la un moment dat, din cauza rautatii oamenilor". Printre altele, a ajutat satul sa nu mai sufere din cauza unei erori de proiectare a soselei. A vorbit cu primarul, care i s-a plans de lipsa de fonduri si s-a oferit sa rezolve aceasta situatie. A adus o firma specializata si a achitat lucrarea. La scurt timp insa, dupa o reclamatie, a primit o sesizare prin care era somat sa refaca totul cum era, nu conta ca era absurd si sa plateasca o amenda, pentru ca n-a avut autorizatie de constructie. In 1995 a fost numit consilier onorific al Romaniei. "Titlul mi l-a dat domnul Melescanu, presedinte era domnul Iliescu". N-ar cocheta cu politica niciodata, pentru ca "e cea mai mare prostie pentru un om de afaceri sa se bage in politica sau in fotbal. Asta o stiu de la Donald Trump". Cu toate caa€¦ "La Revolutie, eu am fost al doilea vorbitor din balconul din Ploiesti, pentru ca eram la Prahova. Toti care au vorbit in balcon au facut politica. Eu, si exista o caseta pe care o am si pe care o pastrez cu sfintenie, n-am facut decat un singur lucru: am rugat oamenii din Ploiesti sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru izbavirea pe care ne-a adus-o in ziua aia. Dupa care, ne-am vazut de treaba noastra. Nu m-a interesat nici cel mai mic semnal politic". In timpul alegerilor prezidentiale din America, cand a iesit prima oara Bush, domnul Tabacaru locuia in Florida. "Cu catel si purcel. Am avut o idee. M-am dus voluntar in echipa de campanie, pentru sustinerea presedintelui Bush, dar echipa pe care si-o facuse Bush, care era guvernatorul de Florida. Stiti povestea cu balotajul cand Bush a castigat cu 600 de voturi. Am avut curajul sa-i spun: «Mr. President, aceste 600 de voturi sunt ale romanilor. Deci pe dumneavoastra v-au ales romanii presedintele Statelor Unite». A ras, sigur ca era o metafora, era o gluma, dar avea o samanta de adevar. S-a dus vestea ca romanii l-au ales pe Bush. Nu vreau sa fiu rautacios, dar sunt niste consilieri acum care cheltuiesc niste bani. Eu n-am avut din partea guvernului roman, in toti acesti 12 ani, un cent. Tot ce am facut, am facut cu puterile mele. N-am cerut la nimeni, nimic".   Al 52-lea stat. Tot New York-ul, unde el are afaceri, stie ca e un roman dat naibii, de aceea "baietii" de acolo l-au poreclit "Big Shark" - "Marele Rechin". "Niciodata nu m-am ferit ca sunt roman. M-am dus o data la aeroport sa o astept pe mama si am auzit niste tineri vorbind romaneste. I-am intrebat in romana cat scrie ca intarzie avionul de la Paris si nu mi-au raspuns. Au continuat sa vorbeasca in engleza din acea fractiune de secunda. Mie nu mi-a fost niciodata rusine ca sunt roman. Am auzit la mese vorbindu-se romaneste si in clipa in care a venit chelnerul si a intrebat de curiozitate ce limba vorbeau, spuneau sarba sau italiana". Cum e vazut acum, in Romania? "Ca un imperialist care suge sangele poporului. Nu numai eu, toti. Ca un hot care apar in top 300 si care mi-am facut banii furand. Cu toate ca n-am furat in viata mea un leu. Imi pasa, dar trece repede. Eu ma consider un capitalist de treaba. Intr-o buna zi, insa, oamenii astia saraci o sa iasa cu furcile, dar daca se va intampla asa, cel cu furca nu va face nici o deosebire intre casa mea si a uneia care i-a luat copilului suzeta cu maner de aur. S-ar cuveni mai multa decenta, pentru ca lumea e saraca". Mai mult ca sigur e un om important pentru romanii din Canada, pentru comunitate. "La cat de dezbinati suntem noi in afara, eu nu sunt important decat pentru familia mea. Mai sunt pentru cineva important: pentru parintele de la biserica noastra din Toronto. Biserica comunitatii unde locuiesc eu. As mai fi important si pentru vreo 20 de perechi de fini, pe care ii am. Ca am cununat si am botezat la greu acolo. Mie mi se spune «Nasule» cu adevarat. Le-am pus pirostriile pe cap". A vorbit aproape fara intrerupere. De neoprit, ca un vagon business class, ca tot a fost cea mai mare realizare a lui de anul trecut. Din tot ceea ce ii trece prin cap, fiecare intelege ce vrea. Ar mai fi o intrebare. Despre tupeu. Daca il considera important. "Categoric, dar tupeul educat, pentru ca daca nu este educat atunci este marlanie, si atunci intram in alta bransa". Si inca o intrebare: "Ce vreti sau ce ati vrea sa faceti pentru romani?". "Daca as putea sa-l fac al 52-lea stat american ar fi foarte bine. Ar fi suficient". Probabil in 2008 se va vorbi ca cea mai mare realizare a lui pe anul 2007 a fost un supersonic. Zambeste. Dar zambetul este cel al unui rechina€¦ roxana.roseti@jurnalul.ro   Visul: o carte de business In materie de business, deviza lui este: "N-am scrupule, n-am mama, n-am tata". "Eu am fost lansat in cariera pe vremea comunistilor la 32 de ani. Fiica mea cea mare are 26, ii mai dau vreo 6 ani. In 6 ani eu o sa am 62, cum se iesea pe vremuri la pensie. Asta nu inseamna ca nu supervizez. Vreau sa ies din toate treburile executive, sa i le predau fiicei, iar eu sa ma apuc de scris. Visul visurilor mele. In primul rand, vreau sa scriu despre business-ul asa cum e, asa cum l-am facut eu. Pentru ca daca-l voi scrie asa va fi accesibil tuturor tinerilor care s-au nascut cu harul asta. Nu ma adresez nici scolitilor, nici celor cu doctorate peste doctorate, ca pierd timpul. Ma adresez celor pe care ii mananca degetele de cand s-au nascut. Daca nu te mananca degetele, poti sa faci la scoli ca nicIodata nu vei fi propriul tau stapan. Biografia mea va fi carte de business, nu manual.   Mandria lui? Cele doua fete De resedinta din Toronto, o proprietate de un hectar si jumatate, are grija sotia sa, Alina Tabacaru. Desi coactionara impreuna cu sotul ei la holdingul "Tracika-Inc" din Bucuresti, Alina isi declara ocupatia de baza, aceea de a fi mama. Orice rechin are o slabiciune. Slabiciunea acestui rechin al afacerilor sunt fetele sale: "Fata mea cea mare, Catinca (foto sus, dreapta), la 26 de ani a terminat Berkley University, in California. Dupa aceea a facut Duke University si, ca orice absolventa de Duke, nu i-a fost foarte greu ca din vreo 2.000 si ceva de candidati, sa castige unul dintre cele 24 de locuri ale Baroului din New York care s-au scos la concurs anul acesta. Nu se fereste niciodata sa spuna ca e romanca". Catinca este unul dintre cei 32 de stagiari din intreaga lume acceptati de Tribunalul international din Tanzania, care judeca genocidul din Rwanda. "Fata cea mica, Stefana, (foto sus, stanga), are 17 ani. Nu voia sa studieze in America, voia sa ramana in Canada, ca avea un iubit. S-a dus la Universitatea din Austin din Texas, cu gandul mari, sa urmeze dupa cei 3 ani de post-universitara, Columbia University din New York unde se face jurnalist de moda. Sunt convins ca o sa reuseasca, pentru ca fetele mele au fost crescute intr-un spirit pirateresc".   "Eu sunt roman" Considera ca el si familia lui niciodata nu vor fi "canadieni vero". "Da, mereu spun familiei mele: niciodata nu vom fi canadieni vero. Noi n-am venit aici sa ne abordeze ei pe noi, noi suntem pirati. Strabunicului meu i se spunea Vasile Tabacaru Chiorul. In Razboiul de Independenta si-a pierdut un ochi si el toata viata a trait cu o banda de aceea neagra pe ochi, facuta la pielar. Le-am spus fetelor mele, noi suntem din neamul lui Vasile Tabacaru Chiorul, noi avem semnul piratului din neam, noi n-am venit sa ne abordeze ei corabia noastra, noi am venit sa le-o abordam noi pe a lor. Si daca nu sunt cuminti, ridicam steagul cu cap de mort. Mie nu mi-a fost niciodata rusine de ceea ce sunt, mai ales pentru ca sunt roman", spune domnul Tabacaru. II place duminica la biserica ortodoxa din parohia lui din Toronto. "Parintele nostru de acolo duce carucioare la un supermarket sa mai ia o leafa. Dar fericirea si implinirea lui, ca om, nu este ca duce carucioare, ci atunci cand iese din altar si isi pune patrafirul si slujeste. Duminica o sa vedeti un paradox, o sa vedeti tineri. Fete tinere, baieti cu camasa alba si pantaloni, care vin sa se roage. Si nu pentru ca n-are avea masini bune. E o chestie total diferita de ce se intampla in Romania. In Romania oamenii foarte buni au plecat. De tot. In tara au ramas astia ca noi, care «sugem sangele poporului». Si au mai ramas baietii de cartier, smecherii, drogatii, cluburi, fite, socoteli".


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.