COSMOPOLIT - o urbe cu parfum de epoca, prins intre coperte de romane Braila "Chirei Chiralina", orasul-muzeu, de 630 de ani, este si acum un evantai de strazi pietruite care duc spre batranul fluviu. "Miroase" aici a lume cosmopolita,
COSMOPOLIT - o urbe cu parfum de epoca, prins intre coperte de romane Braila "Chirei Chiralina", orasul-muzeu, de 630 de ani, este si acum un evantai de strazi pietruite care duc spre batranul fluviu. "Miroase" aici a lume cosmopolita, a oras in care misunau de-a valma carute incarcate cu saci de grau, hamali cu umerii grei de atata munca in port si copii care bateau mingea din carpe pe macadam. Braila a fost si a ramas un oras de poveste in primul rand datorita Dunarii si Portului, care s-a dezvoltat aici si a atras negustori turci, evrei, greci, rusi, armeni, bulgari si sasi. Nici muscalul, vantul care bate aici ca-n romanul istratian "Ciulinii Baraganului", nu este strain de Braila, ba chiar se simte pe malul Dunarii ca la el acasa. Braila este si acum orasul in care vantul sufla 200 de zile dintr-un an.  PE URMELE SCRIITORULUI. Mergand pe urmele lui Panait Istrati descoperim, pe Strada Malului, alunecand spre fluviu, crasma lui Kir Leonida, in care, copil fiind, scriitorul a fost ucenic. Si acum, casa e tot crasma, aici se bea, se fumeaza, se canta pana tarziu in noapte. La subsol, noul proprietar, care se trage din Istrati si poarta nume grecesc, a amenajat un colt istratian, cum altfel?! Cu poze din 1920 si de mai incoace, in care scriitorul apare alaturi de Mos Dumitru, devenit in scrierile sale Mos "Anghel". De la Istrati recunoastem pipa, ochelarii, palaria, geanta, pantofii. Lucruri care se mai pastreaza si acum in magaziile casei memoriale. Afara: strazile pavate cu piatra albastra, casele grecilor, ale evreilor, cu usa in strada, conacele boieresti pe care piatra pare sa dantuiasca, dar si locul in care incepe povestea Brailei anilor 1900. Ghid de nadejde ne-a fost conf. univ. Zamfir Balan: "Spatiul Gradinii publice este un fel de punct zero pentru tot ceea ce inseamna universul in care s-a miscat Panait Istrati. Este imposibil sa mergi pe strazile vechi ale orasului si sa nu ai sentimentul ca simti parfumul vremurilor pe care le-a descris Panait Istrati si sa nu te gandesti ca pe undeva pe aici s-au miscat oamenii care au devenit personajele operei sale...". Se mai pastreaza si acum chioscul fanfarei. E trist si are vopseua scorojita. Casa in care s-a nascut scriitorul, Casa Gradinarului din Gra-dina Publica, este acum intr-un proiect de renovare din fonduri europene. Casa Memoriala Panait Istrati este de-a dreapta Dunarii, cum privesti spre Tulcea, aproape de docuri si foarte aproape de casa Turinger, care a si dat nume unui roman. Aflam ca proprietarul a renovat-o citind din Istrati.  TALHARII. Braila a devenit celebra si datorita talharilor sai, Codin si Terente. Pe Codin, Istrati, din postura de personaj, copil, l-a cunoscut in carciuma Anghelinei, pe Strada Carantinei, la doar cateva zeci de metri de docuri. Codin era singuratic. "O matahala de om" care cauta prietenia unui copil, desi era spaima mahalalei. La Carciuma Anghelinei veneau seara de seara muncitorii, hamalii din port, intre care si Codin, sa se refaca dupa o zi grea de munca, de tras de saci in Portul Brailei, "sa bea un rachiu tare sau un vin indoielnic". Acum, in aceasta cladire este o casa de rugaciuni. Doar lipovenii isi mai amintesc de acele vremuri.  ACTUALITATE. Brailenii sunt cunoscuti drept oameni iuti la manie. Acum, haiducii s-au transformat in baieti rai grupati in gasti de cartier, care "isi amintesc de dusmanii" dupa ce beau peste masura. Braila a ramas acelasi taram mitic in care fetele cadeau adesea fulgerate de cutitul vreunui iubit, contrabandistii erau impuscati de poterasi pe la spate, iar in carciuma se spuneau multe povesti cu haiduci, pe care scriitorul le asculta cu nesat inca "de pe vremea cand era tancul pamantului". Doar portul a amutit. Dar cladirile, de pe Strada Regala de exemplu, vorbesc despre acele vremuri, se tin semete pe picioare, respira Istrati, caramida cu caramida. E o lume in care si zidurile au darul de a sopti istorii. Braila de astazi inca se recunoaste in imaginile zugravite de autor in "Chira Chiralina". In povestire, personajul principal, Adrian, cu care Istrati se identifica, strabate Bulevardul Maicii Domnului spre Gradina Publica, se pierde printre copacii copiind de pe aleile serpuite, asculta fanfara din chioscul din stanga Dunarii si patrunde timid in lumea agitata creata de fluviu.
Despre autor:
