Precedent periculos

Demarate in 2006 sub medierea finlandezului Marti Ahtisaari, negocierile pentru statutul final al provinciei Kosovo s-au desfasurat sub acoperirea Rezolutiei 1244 a Consiliului de Securitate al ONU care a pus capat, in 1999, conflictului militar prin retragerea armatei iugoslave din provincie. Totusi, Rezolutia prevede expres ca provincia va ramane parte a Serbiei, conform principiilor de drept international si ca trupele sarbe de graniceri vor avea dreptul sa revina in provinie, la fel ca si o parta fortelor de politie, menite sa protejeze minoritatea sarba din provincie.
Totusi, in cursul negocierilor mediate de ONU, s-a conturat ideea unei "independente sub supraveghere internationala", idee mentionata in asa-numitul Raport Ahtisaaari acceptat de albanezi, dar respins ferm de Belgrad si de Moscova. La inceputul lunii iulie 2007, SUA, sustinute de Marea Britanie si alti membri europeni ai Consiliului de Securitate au initiat un proiect de Rezolutie care relua in mare masura prevederile raportului Ahtisaari, inclusiv pe cele referitoare la imn, steag, reprezentare la ONU, moneda si armata pentru provincia separatista, proiect respins de Rusia, in ciuda a patru tentative de modificare succesiva. In final, proiectul a fost abandonat, tocmai de teama sa nu fie blocat prin veto de Moscova, care a afirmat in repetate randuri ca nu va sustine decat un act acceptat atat de Pristina cat si de Belgrad.
Astfel, s-a ajuns la negocierile de la Viena, care, desi urmeaza sa se incheie la 10 decembrie, nu stipuleaza in mod explicit ce urmeaza sa se intample in cazul unui esec al acestora. Rusia considera ca negocierile nu ar trebui sa se incheie dupa aceasta data, in timp ce SUA si UE au declarat ca ar putea recunoaste independenta provinciei in cazul in care va fi proclamata unilateral, desi in cazul organizatiei europene nu exista o pozitie unica in acest sens printre statele membre.

"Cutie a Pandorei" separatismelor
Rusia si unele state membre ale UE, printre care si Romania, se tem ca recunoasterea independentei Kosovo s-ar putea constitui intr-un precedent juridic extrem de periculos pentru alte provincii separatiste din fosta URSS si pana in Quebec sau Taiwan si Tibet si din Tara Bascilor pana in Karelia.
Rusia s-a opus sistematic acestui scenariu, desi uneori a vorbit despre posibilitatea recunoasterii "republicilor sparatiste" din Transnistria (Republica Moldova), Abhazia si Osetia de Sud (Georgia) ca masura de retorsiune fata de o decizie in acest sens a SUA. Moscova are, insa, si ea mai multe "calcaie ale lui Ahile", precum Cecenia, Daghestanul, si chiar Karelia, pentru care Kosovo s-ar constitui intr-un precedent periculos, dat fiind faptul ca provincia este recunoscuta international ca fiind parte a Serbiei. Situatii juridice similare se intalnesc, prectic pe toate continentele: Canada se teme de secesiunea Quebec-ului francofon, Spania de proclamarea independentei Cataloniei si a Tarii Bascilor, China, care dispune si ea de drept de veto la ONU de implicatiile juridice pentru Taiwan si Tibet, Franta pentru Corsica, Marea Britanie pentru Scotia si Irlanda de Nord, Italia de veleitatile statale ale provinciilor bogate din nord, iar Belgia se afla in pragul secesiunii din cauza neintelegerilor fara precedent dintre majoritarii flamanzi si minoritarii valoni francofoni.
Toate aceste dispute si in primul rand cele referitoare la Kosovo si la soarta Belgiei ameninta insusi sistemul juridic international de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, bazat pe inviolabilitatea frontierelor postbelice.
In ciuda argumentatiei SUA, potrivit careia "Kosovo este un caz absolut particular care nu va putea constitui precedent nicaieri in alta parte", abandonarea acestui principiu ameninta insasi temelia ONU, a carei Charta garanteaza statelor membre integritatea teritoriala si dreptul de a dispune suveran de teritoriile lor.
Riscurile pe care le incumba recunoasterea independentei ce va fi, eventual, proclamata unilateral de autoritatile de la Pristina sunt uriase, inclusiv in planul securitatii, pentru ca nimeni nu isi poate macar imagina in acest moment cu ce ar putea fi umplut vidul legislativ international creat de o astfel de decizie si nici ce principii ar urma sa guverneze relatiile internationale.

---

Despre autor: