In apararea academicianului Stolnici

Ziarul "Cotidianul" a declansat o campanie impotriva academicianului Constantin Balaceanu-Stolnici. Acesta este acuzat, utilizandu-se unele informatii furnizate de CNSAS ori marturii ale unor persoane, ca sub numele conspirativ "Laurentiu" ar fi contribuit, in 1982, la deconspirarea unor detalii ale locuintei lui Vlad Georgescu, de la Europa Libera. Aceste detalii ar fi fost decisive pentru organizarea, de catre Securitate, a asasinarii acestuia prin contaminare radioactiva. O asemenea dezvaluire, daca ar fi adevarata, este de natura sa distruga cu desavarsire cariera academicianului Constantin Balaceanu-Stolnici, obligandu-i pe toti cei care i-au apreciat opera si reflectiile sale de lider de opinie sa-l reconsidere. Dupa cum se stie, domnul Stolnici este colaborator permanent si mentor al ziarului "ZIUA". Ca atare, daca cele relatate in "Cotidianul" ar fi adevarate, in mod firesc ar fi lezata si imaginea ziarului "ZIUA". Asta nu ne determina sa fim mai circumspecti. Sau mai rezervati in raport cu demersul colegilor de la "Cotidianul".
Nu putem, insa, sa nu observam absenta notelor olografe. Dupa cum se stie, fara exceptie, informatorii Securitatii scriau cu mana lor note care abia apoi erau redactate de catre lucratori ai respectivei institutii, sub forma dactilografiata. Respectivele inscrisuri, daca au existat, nu puteau sa dispara, intrucat ele erau si arhivate si fotocopiate in mai multe exemplare. Asadar, ne punem, in mod firesc, intrebarea de ce lipsesc notele olografe. Sau daca ele au existat cu adevarat. Domnul Constantin Balaceanu-Stolnici, in interviul pe care il publicam, neaga cu desavarsire faptul ca ar fi scris vreodata asemenea note. In absenta probei, suntem obligati sa-i acordam prezumtia de nevinovatie. Cu atat mai mult cu cat numele unei surse se regaseste, dupa cum poate confirma orice functionar CNSAS, in cazul unor persoane diferite. Deci, daca domnul Stolnici ar fi semnat notele obligatorii in urma unor vizite in strainatate cu "Laurentiu", este posibil ca alte note, avand aceeasi sursa, sa aiba provenienta diferita. In al doilea rand, este tot de notorietate ca Securitatea, pentru a-si proteja surse importante din interior, cum ar fi, de exemplu, propriii colaboratori strecurati in redactia Europei Libere, ar fi putut, chiar la data respectiva - pentru ca si in Securitate existau colaboratori ai unor servicii straine - fabrica note care sa indice o alta sursa decat cea reala. Pentru acoperire. Pentru protectia cartitei. Nu ar fi de mirare sa ne aflam si in prezenta unei alte ipoteze. Si anume ca, dupa 1989, pentru improscarea cu noroi a unor lideri politici democrati, in baza informatiilor existente in dosare, ar fi fost concepute materiale compromitatoare. Cum ar fi asemenea note pe care Stolnici le contesta. Mai trebuie adaugat un element extrem de important: o riguroasa ancheta facuta de autoritatile germane legata de moartea lui Vlad Georgescu a relevat ca acesta a suferit de un cancer neprovocat de substante radioactive care ar fi putut fi plasate, teoretic, de catre Securitate in locuinta acestuia. Sunt convins ca, in plin Razboi Rece, daca ar fi avut cel mai mic indiciu, autoritatile germane ar fi dat un cu totul alt verdict. Ori, colegii de la "Cotidianul" il acuza pe Balaceanu-Stolnici, nici mai mult nici mai putin, ca ar fi contribuit la asasinarea lui Vlad Georgescu. Despre care nu exista indicii ca ar fi fost asasinat.
Cele de mai sus sunt argumente care ne determina sa-i acordam in continuare incredere si pretuire domnului Stolnici. Ii rugam si pe cititori sa faca la fel. Si sa nu uite ca, intr-o proportie covarsitoare, asemenea deconspirari s-au facut doar asupra unor personalitati extrem de active in planul constructiei democratice.
(Sorin ROSCA STANESCU)
"Este o politica de decapitare a personalitatilor"
Constantin Balaceanu-Stolnici neaga orice legatura cu moartea lui Vlad Georgescu catalogand drept "aberatii" acuzatiile ce i se aduc. Academicianul spune ca nu intelege toata aceasta campanie de defaimare pornita impotriva sa, pentru ca nu deranjeaza pe nimeni cu nimic. Stolnici a tinut sa precizeze ca schita prezentata de Cotidianul nu este facuta de el, pentru ca scrisul nu ii apartine. Totodata, academicianul se intreaba de ce ar fi fost nevoie ca acea schita sa fie facuta de el si nu de catre un agent permanent al serviciilor secrete, prezent acolo.
Cum comentati acuzatiile aduse de ziarul Cotidianul?
Cred ca materialele din Cotidianul, se vede de la inceput, sunt scrise cu mare dusmanie si urmaresc practic, pe undeva, linsarea mea, nu stiu din care motiv. Le-am spus si celor de la Cotidianul si nu am negat niciodata ca am colaborat cu serviciile secrete ale Romaniei. Din motive extrem de complexe: orientarea speciala a cercetarilor mele stiintifice, la inceput, si dupa aceea faptul ca eram un cadru de conducere intr-o institutie care avea legaturi cu un numar foarte mare de personalitati, politice, militare, economice, culturale si in plus cu lumea ambasadorilor. In aceasta situatie, era imposibil sa nu colaborez cu serviciile secrete, de altfel, asa cum era si legea. Am colaborat in toata perioada cat am fost la Otopeni (institutul Ana Aslan - n.r.). Asta este cert. Dar dincolo de acest lucru, acuzatiile care mi se aduc sunt niste exagerari.
Observam ca lipsesc notele olografe, si dupa cum se stie, informatorii scriau cu mana lor note, care abia apoi erau redactate de catre lucratori ai Securitatii.
In principiu, da. Dar stiti ca cei care conduceau operatiunile acestea isi faceau si ei temele lor, pentru ca sa-si faca normele. Si atunci, de multe ori redactau ei pur si simplu niste note care exprimau in fond sinteza discutiilor avute. Atunci cand veneam din strainatate, de exemplu de la Europa Libera, eram supus la o ancheta dura.
De ce lipsesc notele olografe. Au existat ele vreodata?
Asta nu stiu. Unele note, sigur ca da, pentru ca erai obligat sa le scrii. Erai obligat sa spui persoanele straine cu care vii in contact. Pentru ca legea spunea asa si pentru ca asta era mentalitatea acelei epoci, bazata pe aceasta continua supraveghere. Practic, eu trebuia sa imi fac propria mea politie. Adica sa raportez tot ceea ce fac si toate legaturile pe care le am.
Este posibil ca note semnate cu numele "Laurentiu" sa apartina mai multor persoane? Sa existe mai multi colaboratori cu acelasi pseudonim?
Este sigur posibil, pentru ca sistemul era compartimentat si nu stia ce face celalalt. Sigur ca da, e posibil.
Ar fi putut Securitatea sa fabrice note care sa indice o alta sursa decat cea reala?
Teoretic da. Eu nu am nici o dovada in sensul asta. Dar, teoretic, sigur ca da. Puteau face orice. Putea pune uneori cutitul in gat sa te puna sa scrii ce vor ei.
Din ce motiv credeti ca ar fi cineva interesat sa lanseze aceste acuzatii?
Eu nu am avut nici o functie importanta. Nu am facut parte din nici un Guvern, nici un Parlament, in partid a fost o functie onorifica. Asa ca nu inteleg ce poate fi. Pentru mine si pentru prietenii si colegii mei este vorba de doua procese clare: unul de invidie pentru succesele pe care le-am avut, iar altul care sa distruga aspectul boerimii, sa distruga personalitatile care apartin fostei generatii, cum au fost Dan Lazarescu, Alecu Paleologu, cum a fost Constantin Noica. Este o politica de decapitare a personalitatilor. Fiindca altfel nu inteleg, pentru ca eu nu deranjez pe nimeni.
O ancheta facuta de autoritatile germane a relevat ca Vlad Georgescu a murit in urma unui cancer neprovocat de vreo substanta radioactiva.
Bineinteles ca da. Asta mi-a mai spus cineva chiar de la Europa Libera, o doamna, zilele acestea, ca exista o tendinta de a se construi un astfel de scenariu, care sa fie o mare diversiune, pentru a-i proteja pe cei care faceau parte din serviciile secrete romane si care erau infiltrati acolo, in sistemul Europei Libere, printre care era si Vlad Georgescu. Deci e posibil si ca toata aceasta rascolire a unei fantezii a acestei asa-zise crime, pentru ca, dupa cate stiu eu, - nu am foarte multe detalii - Vlad Georgescu a murit de o tumoare cerebrala, care evident ca nu poate fi produsa prin iradiere.
Ati spus ca nu ati fost in casa lui Georgescu. Va mentineti aceasta afirmatie?
Sotia mea mi-a adus aminte ca am fost ca sa iau o carte. Si acum mi-aduc aminte. Intr-adevar m-am dus si am luat o carte, care mi-a facut numai buclucuri, pentru ca mi-a fost retinuta la vama. Mi s-a pus atunci o stampila, din cauza careia, pana in '92, de cate ori treceam granita ma controlau, ma dezbracau si ma controlau. Era o istorie a Romaniei scrisa de Vlad Georgescu si, efectiv, sotia mea mi-a adus aminte. Sunt 27 de ani de atunci, pentru un om de 84 de ani e mult. Noi stateam la cineva, care nu era in relatii foarte bune cu Vlad Georgescu. Din aceasta cauza, am fost pe fuga, am luat cartea si am plecat imediat. Eu personal insa nu-mi aduc aminte sa fi fost in casa lui. Referitor la faptul ca as fi furnizat planul casei lui Vald Georgescu, tin sa precizez ca schita pe care au prezentat-o acolo nu este facuta de mine. Cine imi cunoaste scrisul isi poate da seama ca este facuta de altcineva. Si inca o problema. De ce aveau nevoie ca schita aia sa fie facuta de un doctor, care venea odata la trei ani la Europa Libera (stateam 2-3 zile), si sa nu fie facuta de catre un agent permanent al lor, care era acolo. E aberant. Detalii despre viata mea si despre toate aceste elemente o sa le dau la vremea lor, in memoriile pe care am sa incerc sa mi le scriu incepand cu anul viitor.
Am fost acuzat ca intrega cariera mi-as fi facut-o sub protectia serviciilor. Si referitor la acest aspect, vreau sa fac cateva precizari importante. Cand am intrat in legatura cu ei, in '64, eram deja o personalitate cunoscuta in Romania si in Europa, pentru cercetarile stiintifice si pentru activitatea medicala si didactica pe care o aveam. Cariera mea era deja facuta in '64. Dupa aceea am continuat-o, am perfectionat-o, am cizelat-o. Am 84 de ani si lucrez si acum de dimineata pana seara. (A.G.)
Vlad Georgescu recrutat de Securitate
Fara a rascoli prea mult arhivele, pentru a vedea cine a fost mai intai securist, denuntatorul sau denuntatul, vom cita din aceeasi carte invocata de cei de la "Cotidianul" pentru infierarea lui Constantin Balaceanu-Stolnici, din considerentul ca cititorul trebuie sa primeasca intreaga informatie, altfel vorbim de minciuna prin omisiune. Se pune si intrebarea de bun simt, apropo de declaratia iresponsabila privind "complicitatea la crima, venita din partea fostului informator, N.C. Munteanu, santajat de Securitate, conform propriilor afirmatii: daca Vlad Georgescu a fost iradiat in casa sa, cum de copilul si sotia sa nu au suferit absolut deloc de nici o afectiune? Raspunsul il da tot "sursa Cotidianul", in opera citata incomplet de zelotii sai: Mihai Pelin, "Operatiunile Melita si Eterul - Istoria Europei Libere prin documente de Securitate", Editura Compania, 2007, Pag 14. "Intampinare la editia a doua", de Mihai Pelin: "Principalii directori ai Europei Libere au fost Alexandru Gregorian, Noel Bernard, Mihai Cismarescu si Vlad Georgescu. Primul a intrat in conflict cu unii redactori si a renuntat din proprie initiativa la post. Noel Bernard, Mihai Cismarescu si Vlad Georgescu au decedat pe cand se aflau in functie. S-a spus ca ar fi fost asasinati de Securitate, ceea ce ne apare ca o enormitate: ar insemna ca serviciul american de securitate al postului (CIA-nota red) era compus din nepriceputi. Cei trei au murit de boli incurabile." Pentru edificarea opiniei publice, in aceeasi carte, Mihai Pelin vorbeste si despre recrutarea lui Vlad Georgescu de Securitate. Conform operei citate, Vlad Georgescu a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea la 11 iulie 1963, pe vremea cand lucra la Muzeul Romano-Rus. Mama lui Georgescu era o apropiata a Anei Pauker. 20 de ani mai tarziu, Nicolae Stroescu, director adjunct al sectiei romane a postului de radio Europa Libera, transcris in cartea lui Mihai Pelin, afirma ca Vlad Georgescu, la Europa Libera, "a cazut inconstient in cursa rusilor si, fara sa-si dea seama, face politica lor". Daca chiar a fost eliminat Vlad Georgescu, cu siguranta nu in Romania trebuie cautata mana criminala. (D.E.)

---

Despre autor: