Farmecul deloc discret al tiraniei

Citeam, prin aprilie, in ziarul elitei de stanga britanice, The Guardian, un text foarte lung, in care o scriitoare feminista americanca, Naomi Wolf, se straduia sa ne convinga ca presedintele american, George W. Bush, este pe cale sa instaureze in Statele Unite un regim fascist. Doamna Wolf era atat de concentrata sa dezvaluie semnele ascunse ale conspiratiei marilor corporatii petroliere impotriva democratiei americane incat neglija, cu superbia caracteristica intelectualilor americani progresisti, semnele extrem de vizibile si stridente ale instaurarii tiraniei in alte parti ale lumii. Sunt convins chiar ca, la numai cateva zile dupa aparitia cutremuratoarei sale dezvaluiri, pe 1 mai, de ziua internationala a celor ce muncesc, cand Hugo Chavez a nationalizat exploatarile corporatiilor americane ExxonMobil si ConocoPhillips din Venezuela, doamna Wolf a salutat aceasta masura ca pe o mare victorie a unui lider vizionar si progresist.
Chavez a chemat poporul la urne duminica trecuta pentru a se pronunta prin referendum asupra modificarii Constitutiei in cateva domenii. Din punct de vedere politic, Chavez dorea extinderea mandatului prezidential de la 6 la 7 ani, precum si eliminarea limitei de doua mandate, astfel incat sa poata candida la nesfarsit. In acelasi timp, varsta cetatenilor cu drept de vot urma sa se reduca de la 18 la 16 ani. Concomitent, "fortele de securitate" ar fi capatat dreptul de a aresta si inchide cetatenii tarii fara a le aduce acuzatii oficiale, iar guvernul capata dreptul de a cenzura mass-media in cazuri de dezastre naturale sau in perioada in care presedintele ar decreta starea de urgenta. Pe plan economic, Chavez solicita suprimarea independentei bancii centrale si control prezidential direct asupra rezervelor valutare ale Venezuelei. Totodata, noua Constitutie trebuia sa confere caracter prioritar proprietatii colective in dauna proprietatii private, in virtutea scopului declarat de creare a unei economii socialiste. In sfarsit, in plan social, Chavez vroia sa reduca ziua de lucru de la opt la sase ore si sa extinda sistemul de asigurari sociale la micii fermieri si zilieri.
Chavez numeste aceste modificari "reforme", iar rezultatul lor "revolutie socialista", dar, pentru oricine altcineva, ele reprezinta un program de instaurare a unei dictaturi comuniste represive. Pentru oricine altcineva cu exceptia progresistilor de genul doamnei Wolf.
Este adevarat, Chavez a pierdut referendumul, dar a pierdut la diferenta de numai un procent si este un semn extrem de ingrijorator ca aproape patru milioane de oameni au fost dispusi sa-si negocieze libertatea in schimbul unei bunastari iluzorii. Hugo Chavez are in continuare dreptul sa guverneze prin decrete, ceea ce nu poate insemna altceva decat ca isi va continua nestingherit drumul spre tiranie. Singura diferenta este ca nu va mai putea pretinde ca poporul ii este alaturi pe acest drum. Hugo Chavez viseaza la distrugerea Americii. Cum nu poate sa o faca singur, incearca sa ii convinga pe altii sa i se alature in ruinarea Americii prin folosirea armei petrolului. In acest scop, alaturi de aliatul sau principal, presedintele iranian, Mahmud Ahmadinejad, a incercat, fara succes deocamdata, sa transforme OPEC intr-o organizatie politica. Tot in acelasi scop, se straduieste sa realizeze o alianta cu Vladimir Putin, de la care cumpara armament in valoare de zeci de miliarde de dolari.
Asemanarile dintre Chavez si Putin sunt de netagaduit: amandoi au nationalizat resursele pe care le folosesc ca arme politice. Amandoi vad in America si in democratie cei mai mari dusmani, amandoi sunt aproape de instaurarea unor regimuri tiranice. Victoria zdrobitoare de duminica a partidului lui Putin este un stimulent pentru toti dictatorii sa viseze cu ochii deschisi la regimul partidului unic.

---

Despre autor: