"Portraits de société"

BELLE EPOQUE - antropologia unei lumi care a disparut
Lansata simultan la Paris, Londra si New York, cartea lui Gabriel Badea-Paun, "Portraits de société" - o capodopera a istoriografiei artei franceze - readuce la viata Portretul Monden din secolele al XIX-lea si al XX-lea. La confluenta dintre lume si individ, arta portretului a simbolizat reflectia societatii, a credintelor si scepticismului ei. Cartea-album "Portraits de société" face o trecere in revista a portretisticii de dupa Revolutia Franceza, din momentul in care burghezia europeana si cea americana continua idealurile de eleganta ale vechii nobilimi. Galeria de portrete realizate din prima parte a secolului al XIX-lea pana la cel de-al doilea razboi mondial reuseste, cu mare finete, sa sugereze spiritul epocii, relatand intamplari si caracterizari ale artistilor, dar si ale comanditarilor provenind din castele frantuzesti, din conace englezesti, din resedinte americane sau din palate rusesti. De la David la Warhol, trecand prin operele lui Ingres, Whistler, Millais, Manet, Sargent, Boldini, Dali, "Portraits de societe" transmite - abordand diferite aspecte intime si chiar ostentative - istoria a doua secole de portrete mondene.    PORTRETUL DE COMANDa. Ideea acestei "antropologii" unice de arta reprezinta punctul de pornire al tezei de doctorat pe care istoricul si criticul de arta roman, Gabriel Badea-Paun stabilit in Franta, a sustinut-o la Universitatea Sorbona din Paris - teza consacrata portretistului modern Antonio de la Gandara. Cum a prins contur aceasta opera inegalabila ne explica insusi autorul: "Pentru a-l putea situa pe Antonio de la Gandara cu mai multa precizie in contextul istoric si artistic in care si-a desfasurat cariera am fost nevoit sa imi indrept analiza asupra intregii epoci ce atat de plastic a fost numita «Belle Epoque» si am ramas uimit dandu-mi seama ca exista un adevarat gol istoriografic privind aceasta chestiune. Pur si simplu, istoricii de arta francezi ocolisera portretul de comanda din secolul al XIX-lea. Cativa pasi fusesera facuti in Anglia de Richard Ormond in lucrarile pe care le-a publicat despre John Singer Sargent, insa era numai un studiu de caz privitor la un singur artist. Era deci o ocazie poate unica de a scrie despre un subiect atat de interesant, iar editorul meu francez, Citadelles et Mazenod, m-a sustinut din primul moment si a coprodus volumul impreuna cu doua alte edituri Thames & Hudson (Londra) si Vendôme Press (New York)".   PICANTERII. Probabil ca niciodata nu au fost realizate mai multe portrete ca in secolul al XIX-lea. Totusi, circulatia generalizata a portretelor si comanditarilor lor este un aspect controversat si putin discutat in istoriografia de arta. Tocmai din acest motiv, autorul scoate la lumina acele detalii si picanterii care au invaluit atata vreme Portretul Monden stil Belle Epoque, si anume faptul ca portretistii se plangeau de modelele care erau mereu nemultumite, ca dilema artistilor era sa le picteze asa cum sunt sau sa mai retuseze din defecte... pentru a nu strica o prietenie de-o viata.   PERSONAJE. Portretele reproduse in carte evoca o lume care a disparut si in care o anumita reputatie era creata de imaginea pe care acea persoana reusea sa o impuna cu ajutorul unui portret sau a relatiilor sale mondene. Multe dintre aceste figuri nu sunt poate foarte cunoscute la Bucuresti, insa in Franta si in Anglia le-au fost deja consacrate mai multe biografii. Intre aceste portrete expuse in Saloanele pariziene se aflau, fireste, mai multe portrete ale unor aristocrati romani, ne explica Gabriel Badea-Paun. Daca fastuosul Portret al Principesei Martha Bibescu, realizat in 1910 de Giovanni Boldini, aflat in prezent intr-o colectie particulara, nu a putut fi reprodus, intalnim insa in paginile cartii un superb Portret al Principesei Sturdza, nascuta Mavrocordat, pastrat de descendentii ei si niciodata expus, purtand superbele smaralde ale familiei, si un altul al poetei Anna de Noailles, nascuta Brancoveanu, de Kees Van Dongen, ultimul sau portret, realizat in 1931, in rochie de seara si purtand la gat cordonul Legiunii de onoare in rang de Comandor, caci contesa de Noailles a fost si prima femeie in Franta distinsa cu acest inalt ordin. Dese mentiuni sunt facute la numeroasele portrete ale Reginei Maria pictate de portretistul favorit al aristocratiei engleze, Philip de Laszlo, dintre care cel mai izbutit, cel din 1924, este expus astazi la Castelul Pelisor din Sinaia. Criticul de arta a facut cercetari aprofundate si a dat peste o foarte nostima caricatura a lui Bernard Partridge, din The Punch la 1906, unde sunt desenati brat la brat, Sargent si Velasquez, cu cate un tablou la subtioara, Ellen Terry pe post de Lady Macbeth, care se afla acum la Galeria Tate si Toaleta lui Venus, pe atunci la National Gallery. In fine, cartea-album este o capodopera inegalabila care nu trebuie sa lipseasca din biblioteca niciunui iubitor de arta!   raluca.grintescu@jurnalul.ro   Gabriel Badea-Paun Nascut in 1973, in Sinaia, Gabriel Badea-Paun a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universitatii din Bucuresti si este doctor in istoria artei al Universitatea Sorbona din Paris. A publicat, printre altele, o biografie a Reginei Elisabeta a Romaniei, Carmen Sylva (Bucuresti, Editura Humanitas, 2003), a doua editie revizuita si adaugita in 2007, "Monarhi europeni. Marile modele. 1848-1914" (Bucuresti, Silex, 1997, in colaborare cu Ion Bulei), precum si numeroase articole de istoria artei in Franta, Anglia si Romania (Bulletin de la Société de la€™Histoire de la€™Art Français, Revue de la Bibliothèque Nationale de France, Nouvelles de la€™Estampe, Revue roumaine de la€™histoire de la€™art, Revista Istorica).  

---

Despre autor: