22 Noiembrie 2007
Promit solemn ca nu voi citi cartea lui Cornel Dinu care cica va aparea amenintator de curand! Ar fi in primul rand o forma de lipsa de autorespect - cum dracu' sa-l citesti pe Dinu cand zilnic apar carti scrise de oameni destepti, decenti, capabili
Promit solemn ca nu voi citi cartea lui Cornel Dinu care cica va aparea amenintator de curand! Ar fi in primul rand o forma de lipsa de autorespect - cum dracu' sa-l citesti pe Dinu cand zilnic apar carti scrise de oameni destepti, decenti, capabili si de bun simt? -, iar apoi pentru ca n-am incredere nici in autor si nici in genul pe care banuiesc ca-l va aborda. Mai mult ca sigur ca va fi vorba de o penibila romantare a unor amintiri disparate, ranchiunoase si aluzive despre ratatii cu ifose si prestanta de imprumut care l-au ingaduit la masa doar pentru a le achita consumatia ori rememorari pizmase, malitioase ori de o duiosie frivola a unor intamplari de prin cantonamente sau vestiare. Pe pariu ca asa va fi, intrucat Dinu, desi si-a poreclit "roman" insailarea grafomana cu pricina, n-a fost nicicand un apropiat al fictiunii, ci un maladiv consumator de memorialistica, vulgarizari ale istoriei, documentaristica, corespondente lascive, monografii si mai ales dictionare de maxime si citate. Definitoriu pentru asa-zisa sa formatie intelectuala este detaliul ca el a tinut sa si-l apropie si chiar sa si-l faca nas pe poate cel mai mare sarlatan al prozei, pe un gainar semidoct, pezevenchi, marginit si sordid, anume Fanus Neagu, o rapandula care va ramane numai in memoria snobilor de cariera si pe care n-o va mentiona nici de cea mai dubioasa istorie a literaturii, lucru, de altfel, usor de verificat. Ca dovada, insusi marele prieten al lui Fanus, criticul Eugen Simion, ne-a sugerat la cursul de literatura contemporana sa-l ingnoram sau sa-l bagam la etc. pe "printul metaforei" de pe langa Braila.
Revenind la Dinu, acesta si-a ratat din start debutul "literar" in momentul in care si-a postat pe site-urile de internet ale aruncatorilor de torte si ale altor asemenea degenerati fragmente din cartoiul sau. Dar poate ca n-a gresit deloc, ci a intuit perfect segmentul de public caruia i se adreseaza. Caci doar unor asemenea ghiolbani le poti spune fara sa te contrazica aberatii de genul ca Leconte de Lisle ar fi compus imnul Frantei (ala a fost Rouget de Lisle, nea Mistere!), ca Mirodan a scris "Steaua fara nume" ori ca fabulosul personaj Ostap Bender era la viata lui "un corifeu al comunismului". Mai pune, bre, mana si pe cate o carte inainte de a te deda la scris, ca te rade si D. C. Tanasescu, un alt imitator de loaze brailene!

Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.