...daca nu e si fudul

S-a discutat pe larg, mai mult contra decat pro, despre reactia inacceptabila - sau, dupa altii, datorata - a celui de-al treilea inalt demnitar al statului roman. Acesta a gasit de cuviinta sa-i aminteasca ambasadorului american ca-si datoreaza pozitia unui sistem de recrutare, promovare si numire, considerat in Europa, si deci si in Romania, drept corupt. Strans cu usa, inaltul om de stat a marturisit ca a exprimat o opinie personala in legatura cu alta opinie personala. Adevarul este ca nici dl Olteanu si cu atat mai putin ambasadorul SUA nu au dreptul, chiar daca ar vrea, sa se dezbrace in public. De calitatea lor oficiala. In ce-i priveste, practicarea nudismului ramane interzisa cel putin patru ani. Prezumtia lor de existenta publica, zi si noapte, tine de exercitarea unui mandat oficial si imperativ de reprezentare. Dl Olteanu se poate considera liber de contract, dar nu poate extrapola acest elan de emancipare, poate in curand realizabil, asupra celui care reprezinta Guvernul SUA in Romania. Simpla confuzie de roluri si identitati pe care dl Olteanu o invoca fara intrerupere, in vria acestei nefericite gafe statale, este semnul cert al unei subcalificari descalificante.
Ambasadorul american a criticat proiectele de legi ale Codului penal si de procedura penala in numele Guvernului de la Washington, care in ultimii ani a finantat cu peste 4,5 milioane de dolari sistemul judiciar romanesc. Statul roman a acceptat si a folosit acesti bani. Faptul ca reformele scontate nu doar ca au intarziat, ci in viziunea diplomatului american (care se confunda cu a majoritatii populatiei romanesti, conform tuturor sondajelor de opinie) au fost chiar retrogradate nu este vina americanilor, indiferent de felul lor sucit de a-si numi ambasadorii. Senzationala este insa calitatea politologica a observatiilor numarului trei din statul roman la adresa sistemului politic american. Aici insolenta nu este depasita decat de ignoranta. Dl Taubman, inainte de a fi ambasador, este nu doar un foarte bogat si capabil om de afaceri, ci si unul dintre cei mai generosi promotori si sponsori ai vietii academice si comunitare din SUA. Domnia sa finanteaza in mod voluntar, de decenii, spitale, universitati, asociatii de veterani si tineri lipsiti de resurse, cu sute de milioane de dolari. La peste 70 de ani, detine in prezent prima functie oficiala. Numirile politice ale ambasadorilor SUA de catre presedinti, democrati sau republicani au in vedere in primul rand expertiza publica (inclusiv de afaceri) a unor personalitati ale caror competenta si sensibilitate comunitara nu pot fi decat benefice si in serviciul natiunii. Actualul ambasador SUA in Germania este dl William Timken jr., cunoscutul magnat al concernului de rulmenti, cu investitii si in Romania. Un alt om de afaceri este seful misiunii diplomatice americane la Sofia. De-a lungul anilor, ambasadorii americani cei mai celebri in marile tari ale lumii au fost generali si experti in probleme de securitate, cunoscuti ziaristi, vaduve frumoase si inteligente, precum dna Pamela Harriman, ba chiar fosta mare-mica actrita Shirley Temple. Prestigiul profesional, carisma si puterea de influenta si onestitatea personala validate de implicarea performanta a acestor oameni in servirea interesului public sunt criteriile reunite care-i recomanda pentru functia de ambasador, chiar mai mult decat o cariera birocratica ireprosabila, dar cenusie. Serviciul diplomatic uneori standardizeaza si diminueaza personalitatea. In definitiv, fiecare tara vrea sa aiba emisari alesi dintre cei mai vii, mai competenti si chiar mai stralucitori cetateni, nu functionari ai ei. Pentru germani, numirea ambasadorului Timken a fost considerata ca o dovada de apreciere, la Washington, a relatiilor americano-germane, fiind vorba de un mare om de afaceri numit in capitala celui mai dezvoltat si prosper stat european. Spre deosebire de un diplomat de cariera, un om de afaceri de anvergura intelege mai bine realitatea unui stat in care afacerile infloresc sau ar trebui trezite la viata si poate astfel sa asigure, in plina globalizare, cea mai importanta sarcina a unui ambasador modern, la care romanii inca viseaza: stimuleaza si relatiile economice si comerciale, nu doar pe cele politice, spre binele cetatenilor ambelor tari. Cand dl Olteanu califica drept corupt un astfel de sistem, eroarea sa nu mai tine doar de incompetenta sau ignoranta, ci frizeaza prostia.
Tanarul presedinte al Camerei Deputatilor face apoi mereu o comparatie intre Uniunea Europeana, pe care o considera, in ansamblu, mai democrata decat SUA. Dl Olteanu are acest drept. Nu-l aplica insa in cunostinta de cauza. Colegul sau, parlamentarul german Krichbaum, presedintele Comisiei de Afaceri Europene din Bundestag, care pentru dl Olteanu ar trebui sa fie un model absolut de comportament european normativ, considera ca in Germania, denigrarea ambasadorului SUA, intr-o maniera atat de inacceptabila si nedemna precum cea practicata de dl Olteanu la Bucuresti, ar fi dus cu siguranta la demisia respectivului presedinte de Camera. In logica exercitiilor sale de admiratie discriminatorie, dl Bogdan Olteanu poate fi considerat, asadar, demisionat.

---

Despre autor: