Bloc-notesDoar unul din 15!?...

Ca unul care de ani buni ma aflu in intimitatea celor pasionati de sportul cu balonul oval, am avut unele rezerve atunci cand titularii noii banci tehnice a XV-lui frunzei de stejar au optat pentru o formula inedita, in meciul cu rusii din actuala editie a Cupei Europene a Natiunilor... O reprezentativa construita majoritar pe rugbysti autohtoni, de buna seama cei care sunt considerati a fi cei mai valorosi din campionat, dar, cum s-a putut vedea inca de la primele contacte cu balonul, lipsiti de experienta necesara intr-un meci cu miza. Miza fiind cel putin asigurarea unui loc pe podiumul CEN. E adevarat ca unii dintre tinerii jucatori promovati acum in nationala isi facusera un anumit rodaj in cadrul Selectionatei Bucurestiului pentru confruntarile internationale. Un rodaj insuficient, asa cum s-a vazut, pentru meciul cu pragmatica formatie a Rusiei, decisa, iata, sa obtina prima victorie acasa la tricolorii nostri. Si au reusit, spre surprinderea jucatorilor rusi, mult mai lejer decat s-ar fi asteptat, ca urmare a nu mai putin de trei eseuri, fata de niciunul al sportivilor romani; un 22-12 nu numai dureros ci si umilitor, care ar fi putut sa fie si mai categoric, daca adversarii nostri n-ar fi ratat nu mai putin de patru lovituri de picior de pedeapsa, un droap-gol si o transformare. Imaginati-va la ce dimensiuni ar fi ajuns esecul nationalei Romaniei in cazul in care precizia in transformari a jucatorilor rusi ar fi fost cu totul alta...
Am inteles ca atat antrenorii, in principal Marin Mot, cat si directorul tehnic, Mircea Paraschiv, cauta inca de pe acum sa se fixeze asupra unui lot cu care sa abordeze intr-o cu totul alta maniera campania pentru viitoarea editie a Cupei Mondiale. Nu e rau daca doresc asa. Trist e insa ca o asemenea initiativa apare intr-o maniera mult prea radicala. Promovarea ca titulari a unor jucatori tineri poate fi luata in consideratie, dar treptat si nu ca acum. Langa ei si-ar fi gasit locul si jucatori mai experimentati, care ar fi asigurat un anumit echilibru valoric necesar intr-o competitie oficiala, singura de altfel, deocamdata, in care rugbyul romanesc poate avea pretentii si sa se impuna. Cum a facut-o la trecutele editii, cand a si cucerit in doua randuri trofeul... Or asa, cu exceptia lui Danut Dumbrava, realizator al celor patru lovituri de picior de pedeapsa, altceva n-am prea vazut in modul de exprimare al rugbystilor nostri. Nici chiar la unii cu pretentia de a se considera intre jucatorii de top ai ovalului nostru, vezi Merisoiu, Ion Paulica (singurul stranier la care s-a apelat) si Ionut Trofan. In locul unei prestatii omogene, colective, in spiritul jocului de rugby, spectatorii n-au putut asista decat la actiuni individuale, dezlanate, cu erori elementare de tehnica individuala. Intr-un cuvant, o stare de brambureala, cum n-am mai intalnit demult la nationala. Or, cu doar un jucator din 15, esecul a fost previzibil inca de la primul fluier al arbitrului scotian.
Urmeaza pe 1 decembrie, tot in Cupa Europeana a Natiunilor, in deplasare, la Lisabona, meciul urmator cu nationala Portugaliei, care ne-a mai servit o lectie, pe 22 februarie 2003 (16-15) si inca in conditiile in care din echipa n-au lipsit piese grele, precum Tincu, Cristi Petre, Manta, Petrache, Sarbu, Sauan, Gontineac si Brezoianu. Intrebarea e: vor apela Mot si Paraschiv si la jucatorii stranieri sau vor continua experimentul cu jucatori cruzi, indiferent de rezultat?

---

Despre autor: