Gunoaie de tot felul

Este curatirea Romaniei un proiect fezabil? si in cati ani se poate el realiza, douazeci, cinzeci, care e scara de marime a sperantei noastre? Nu se poate sa nu va fi pus aceasta intrebare. si atunci cand vezi la televizor un ministru luand mita in plic fara nici o frica de consecinte, dupa doi ani de anticoruptie zgomotoasa, sau cand pur si simplu conduci prin Ilfovul care nu e un judet, ci o mare de gunoaie care inconjoara capitala Romaniei, nu poti sa nu te intrebi daca proiectul e realist. Termenii dati de Uniunea Europeana, fie ca e vorba de gunoaiele umane din politica si de la televizor sau de gunoaiele care inunda ce era altadata tara pasnica si agricola din jurul Capitalei, sunt evident nerealisti. Dar intrebarea care se pune este daca proiectul intreg se tine in picioare.
O sa fiu cat se poate de obiectiva in cele ce urmeaza si o sa trec in revista argumentele pro si contra unui pronostic pozitiv. Cele negative sunt evidente. Nu a folosit la nimic eliminarea PSD pe motive de coruptie in 2004, pentru ca, iata, in vazul tuturor, ministri ai PNL reiau intocmai aceleasi practici. Ziaristi de kompromat ca dra Gabriela stefan ii cearta pe fata nu ca fura, ci ca fura ca prostii (poate stie ea unde ar putea capata ceva training profesionist). Stam prost de tot daca ministru al Justitiei a ajuns un reprezentant al coruptilor, care le ia partea cu orice ocazie, e investigat el insusi pentru un procedeu corupt si care da a intelege clar ca primirea de mita la televiziune nu e echivalenta cu o condamnare in instanta (unde, se intelege, se mai poate interveni). Daca intreg Senatul unei universitati, ca la Timisoara, e pe cale sa ridice mana nu ca sa condamne practicile corupte, ci pe cei care vorbesc despre ele, inseamna ca fenomenul a fost si a ramas de masa si ca el atinge, fara deosebire, categorii foarte variate ca pregatire sau statut social.
Dar hai sa ne uitam si la celelalte argumente! Avem doi viceprim-ministri (George Copos si Marko Bela) care au demisionat, fiind investigati de DNA. Inainte de 2004, nu ar fi fost investigati. Inainte de 2005, nu si-ar fi dat demisiile din cauza presiunilor puse de societatea civila. In numai cateva saptamani, au cazut de pe listele partidelor pentru Parlamentul European Zsolt Nagy, Codrut seres, Alex Mihai Stoenescu, Vlad Hogea. Unii s-au retras singuri, pe altii i-a retras partidul. In alegerile din 1992, nimeni nu ar fi observat ca sunt si ei pe liste. Este evident ca, acolo unde exista supraveghere publica, partidele fac un mare efort sa arate mai bine. PNL a curatat lista pentru europene frustrand pe multi membri, punand nume de imprumut sau oameni foarte tineri ca sa fie siguri ca lista corespunde criteriilor. Din pacate, acest efort laudabil e anulat de agatarea pana in ultima clipa de ministri ca Remes si Chiuariu, care au devenit un lest periculos pentru partid. Dar, una peste alta, as zice ca se vede un efort. La PSD, unde erau pe vremuri nume cu milioane de neexplicat in topul revistei Capital, au mai ramas doar profitori marunti, de genul Adrian Severin, de astia care stau cincisprezece ani in case la sosea pe banii statului sau isi fac locuinte prin ANL ca sa nu plateasca terenul, sau alte scheme pe masura lor.
Nu e numai asta. Urmare a apelului lansat privitor la universitati, am primit nu doar oferte de voluntariat din partea unor monitori ai integritatii universitare, ci, imediat si prompt, si oferte de universitati care vor sa coopereze pentru a rezolva problema integritatii, si pentru a se deosebi de universitatile corupte, in cap chiar cu mari universitati de stat. Judecatorii care nu iau mita, care sunt majoritatea, profesorii onesti, care sunt cei mai multi, ziaristii care chiar vor sa informeze, administratorii universitari care se straduiesc sa construiasca institutii competitive, cati or fi ei acolo, medicii care nu conditioneaza actul medical de calitate de cadourile pe care le primesc, toti acesti oameni s-au cam saturat sa fie pusi in aceeasi oala cu colegii lor corupti. Oricat de raspandita o fi coruptia in anumite medii la noi, ea nu e generala. si exista o exasperare crescanda a celor care vor sa se delimiteze de coruptii din toate profesiunile. De asta efortul DNA de a trimite in judecata nu doar politicieni de varf, ci si un intreg consiliu legal are mare importanta. Maine, de exemplu, ar putea fi trimis in judecata intreg Senatul Universitatii din Timisoara. si, in orice caz, daca in mod abuziv desfac contratul de munca al celor care demasca situatii de coruptie (in Romania exista o lege care ii protejeaza pe cei care fac asta, dar nu e cunoscuta si nu e aplicata), vor fi solidari legal in responsabilitatea lor si vor plati in comun daunele. Oamenii nu se mai pot ascunde unii dupa altii, aceasta mare specialitate romaneasca.
Chiar daca politicienii corupti mai pot trage de timp, pot incerca sa inchida DNA ca sa il verse peste DIICOT si sa mai castige din confuzie vreo cateva luni, istoria e totusi de partea procurorilor. si astept sa dau numele primilor judecatori care pronunta condamnari la nume mari. O sa vedeti ca se vor gasi! De asta, manipularea se va incerca la curtile superioare, unde se poate influenta componenta unui complet. Dar chiar si asa multi oameni politici de varf, orice ar face dl Chiuariu, tuterul lor, vor ajunge la puscarie. si nici pe el nu il vad prea bine.
Societatea civila din Romania va demara in lunile care urmeaza si programe de monitorizare a coruptiei la nivel local, la nivel de primari si de consilii judetene. Puteti afla mai multe, puteti propune o actiune sau relata un caz de coruptie la www.romaniacurata.ro. Tot acolo, veti putea citi duminica si numele acelor candidati de varf la Parlamentul European care nu corespund criteriilor de integritate.
Bineinteles, asteptati-va la noi valuri de mizerie din partea celor incriminati. Gunoaiele imprastie gunoaie, ca asta e tot ce stiu sa faca. Dar, daca adesea viata noastra seamana cu un razboi civil, e pentru ca vedem, in sfarsit, ca unii incearca sa mai si curete. Puneti si dvs. mana pe matura, pe oriunde ati fi in tara, ca, daca traiti in Romania, nu cred sa duceti lipsa de gunoaie.
Alina Mungiu-Pippidi este presedinte SAR si profesor de politici publice la Hertie School of Governance din Berlin

---

Despre autor: